În urbea noastră stimabilă, unde combinațiile se nasc mai repede decât proiectele, a apărut iar o minune urbanistică: două turnuri de parcă vor să agațe norii cu cârligul. Pe ruinele venerabilului Combinat „Termopanul Popular”, administrat odinioară de doamna Zleit senior cu un talent care a trimis industria la odihnă veșnică, se pregătește acum o nouă lucrare… monumentală.
Fiul, dom’ Lucică Zleit, vizionar al betonului cu ambiții verticale, vine în fața Consiliului Local cu proiectul „Două Turnuri și-o Aprobare”. Sala forfotește. Consilierii, oameni practici, își freacă palmele, nu că ar fi frig, ci că vine ceva interesant.
— Dom’ consilier Fomică, zice unul dintre ei, în timp ce răsfoiește hârtiile. Ce ziceți, mergem pe dezvoltare?
— Monșer, răspunde Fomică fericit, dacă-i înalt și strălucește, eu zic da! La noi progresul se măsoară în etaje, nu în logică! Un reporter mai tânăr se apropie, așa, timid, cu carnetul în mână:
— Domnilor… un comentariu pentru presă?
— Presa? întreabă Fomică derutat. Ei, dragă, dacă e liberă, să scrie ce vrea! Noi avem treabă: să aprobăm! Din fundul sălii, un murmur crește ca o furtună: corul cetățenilor nemulțumiți.
— „Da’ drumuri nu faceți?”
— „Da’ parcările unde sunt?”
— „Da’ spitalul promis?”
— „Da’ de ce atâtea turnuri?” Consilierii ridică ochii, toți odată, ca la repetiție:
— Stimabililor, aveți puțintică răbdare! Se ridică turnurile, pe urmă, cu puțin noroc, ridicăm și restul… sau măcar ridicăm din umeri.
La marginea sălii, sprijinit de un stâlp, stă Cetățeanul Turmentat Urbanistic, care ascultă tot și oftează:
— Eu… eu vă spun… în orașul ăsta nu se mai știe ce se dărâmă, ce se ridică și… de ce. Da’ ce știu eu? Eu-s doar un cetățean… turmentat de atâta dezvoltare! Ședința se încheie cu o bătaie de ciocan și un zâmbet larg: proiectul e aprobat. Turnurile vor răsări, cetățenii vor murmura, iar consilierii… vor continua să facă istorie. Nu mare, nu mică — dar profitabilă.
