Nu ne mai miră de multă vreme neseriozitatea politicienilor români, iar cei ieșeni nu fac excepție. Ba chiar ne-am obișnuit cu modul lor deseori strâmb de a judeca lucrurile, de a vorbi mult și despre nimic, de a avea idei inaplicabile în realitate, dar pe care le prezintă drept salvatoare într-un domeniu sau altul.
Cosette Chichirău întrunește în întregime toate trăsăturile omului care face politică bezmetic, fără o coerență anume, agățându-se mereu de concepte abstracte, de proiecte lipsite de sens care, în opinia ei, ar reprezenta soluții fiabile la multe dintre problemele comunității. E genul de politician care și-a clădit cariera pe rățoieli în Parlament, gesturi de frondă penibile, pe un discurs care se pretinde elevat în domeniul economic, dar care trădează mari lacune în a înțelege mecanismele simple ale realității financiare de zi cu zi, la toate acestea adăugându-se o alură de țață mereu nesatisfăcută de viață, de lume, de tot ce mișcă în țara asta, cu o dorință obsesivă de a se contra cu oricine pe orice subiect.
Lipsa de viziune și amatorismul lui Cosette Chichirău s-au devoalat în multe ocazii, însă una recentă e cât se poate de elocventă.
Este suficient să citim primele fraze ale unui comentariu scris de ea chiar zilele trecute pe platforma ww.substack.com, în care aducea în discuție proiectul construirii unei linii de metrou la Iași.
“Când Cluj‑Napoca a anunțat că va avea metrou, am râs de ei. Mi s‑a părut un proiect utopic, supradimensionat şi risipitor.
M‑am răzgândit. Cred că, de fapt, metroul este un proiect vizionar pentru orice oraş mediu care vrea să crească economic şi demografic. În special pentru oraşele medii româneşti, afectate de urbanism haotic, lipsa infrastructurii şi poluare.”
Din start, Cosette Chichirău ne arată esența gândirii și viziunii ei administrative: bâjbâiala. Să râzi de proiectul unui metrou la Cluj pe motiv că e utopic, supradimensionat și risipitor, apoi să te poziționezi la 180 de grade și să spui că te-ai răzgândit și că, de fapt, e un proiect vizionar, asta definește perfect haosul din mintea unui politician care, totuși, a îndeplinit demnitatea de parlamentar timp de două mandate, cu pretenții serioase de a fi primar al Iașului.
În micul său articol, Cosette Chichirău spune că modelul metroului din orașul francez Rennes s-ar putea aplica la Iași, cele două orașe fiind aproximativ similare din punct de vedere al numărului de locuitori.
Ideea unui metro la Iași a mai fost vehiculată cu ani în urmă, existând un proiect care propunea construirea unei linii subterane pe traseul Tehnopolis – CUG – Nicolina – B-dul Nicolae Iorga – Gară – Canta – Metro, cu ieşire spre Leţcani (aceeași rută pe care o propune și Cosette Chichirău, deci nici măcar aici n-a fost originală).
Tunelul de la Iași ar fi avut o lungime de 35 de kilometri și ar fi costat nu mai puțin de 4 miliarde de euro, la nivelul anului 2015, când se vorbea despre acest proiect.
“Iaşul are dimensiunea, are oamenii, are potenţialul. Acum are nevoie de voinţa de a face un salt.”, astfel își încheie Cosette Chichirău, cu patos, pledoaria pentru metrou.
Nu, distinsă doamnă cu doctorat în finanțe, Iașul are nevoi de bani pentru acest proiect.
Presupunând că ne putem gândi serios la un metrou în Iași, de unde să facem rost de acești bani acum, în plină criză economică și socială, cu un război la ușă?
Dar e o întrebare retorică, desigur.
Nu și pentru Cosette Chichirău care, ca de multe ori în parcursul său politic, s-a trezit iarăși desenând cai verzi pe pereți, în deja binecunoscuta sa tradiție de a spune și mai ales de a face, în esență, nimic.
