Achizițiile publice desfășurate în instituțiile medicale reprezintă un domeniu sensibil, în care orice vulnerabilitate procedurală poate afecta atât calitatea serviciilor, cât și încrederea românilor în modul în care sunt gestionați banii statului. Procedura analizată în acest text, privitoare la achiziția de servicii de catering pentru Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași, ridică numeroase semne de întrebare legate de legalitate, proporționalitate și posibilitatea de a fi fost concepută într-o manieră care limitează accesul real al operatorilor economici interesați.
Documentele puse la dispoziție chiar de spital– Caietul de Sarcini și Anunțul de Participare – conțin o serie de cerințe care par să excede cadrul legal și să introducă bariere artificiale în calea competiției, aspecte confirmate și de cei șapte experți în achiziții publice consultați pentru această analiză, care au declarat că astfel de tipare sunt caracteristice procedurilor pregătite insuficient sau direcționate spre un anumit participant.
Documentul poate fi consultat AICI
Restricționarea geografică și efectele sale
În primul rând, se remarcă impunerea explicită ca ofertantul să dețină punctul de preparare a hranei strict în municipiul Iași. Această cerință, nejustificată prin argumente tehnice, constituie o formă de discriminare geografică. Conform legislației în vigoare, autoritatea contractantă poate solicita respectarea unor condiții de performanță, precum livrarea la o anumită temperatură sau într-un interval de timp prestabilit, dar nu poate limita teritoriul în care operatorul își poate desfășura activitatea.
Doi dintre experți au precizat:
„Dacă autoritatea lasă impresia că se licitează un preț total, dar în realitate doar o componentă este flexibilă, există riscul ca operatorii să ‘canibalizeze’ prețul serviciilor sub pragul de sustenabilitate, ceea ce ulterior afectează calitatea hranei, condiția de livrare și stabilitatea contractului.”
Un furnizor situat în localități limitrofe Iașului, precum Miroslava sau Tomești, poate asigura livrarea într-un interval chiar mai scurt decât o firmă aflată în celălalt capăt al orașului. Unul dintre experții consultați a explicat că CNSC sancționează frecvent astfel de cerințe, în lipsa unor justificări obiective, deoarece contravin principiilor nediscriminării și tratamentului egal. În acest context, excluderea automată a operatorilor din afara municipiului reprezintă o restricționare artificială a pieței, reducând competiția și potențial conducând la costuri mai mari pentru instituție.
Termene nerezonabile și suspiciunea unei proceduri „fulger”
O altă problemă de substanță este termenul extrem de redus pentru depunerea ofertelor. Anunțul procedurii este datat 23 octombrie 2025, în timp ce data-limită pentru depunerea ofertelor este 30 octombrie 2025, ceea ce oferă ofertanților doar șapte zile calendaristice, dintre care doar cinci lucrătoare, pentru întocmirea unui dosar care necesită un volum considerabil de documente.
Vorbim despre certificate ISO, autorizații sanitare și sanitar-veterinare, contracte de igienizare, dosare de personal, diplome și documente privind experiența, toate acestea fiind greu de obținut sau actualizat într-un interval atât de scurt. Trei dintre experți au remarcat că procedurile „fulger” sunt caracteristice situațiilor în care un anumit operator economic cunoaște dinainte condițiile și este pregătit să depună oferta imediat după publicare, în timp ce ceilalți competitori sunt puși în imposibilitatea practică de a participa.
În plus, cronologia procedurii ridică suspiciuni suplimentare: Caietul de Sarcini este datat cu o lună înaintea anunțului, ceea ce ridică întrebarea de ce documentația a fost ținută „la sertar” atât de mult timp, pentru ca ulterior să fie impus un termen atât de scurt. Experții consultați au declarat că această combinație – stagnare îndelungată urmată de grabă bruscă – indică un risc ridicat de favorizare a unui anumit ofertant.
Erori de logică tehnică și efectele asupra concurenței
Pe lângă aceste vulnerabilități procedurale, documentația conține și numeroase erori de logică tehnică. De pildă, valoarea totală estimată a contractului include atât alocația de hrană, care este reglementată prin ordin de ministru, cât și costurile serviciilor de catering. Instituția a stabilit drept criteriu de atribuire „prețul cel mai scăzut”, însă alocația de hrană este o componentă fixă, care nu poate fi redusă de către ofertant fără a încălca legea sau fără a afecta calitatea și gramajul hranei pacienților.
Astfel, singura zonă unde operatorii pot concura cu adevărat este componenta de servicii, ceea ce creează un cadru concurențial distorsionat. Doi experți au atras atenția că, în astfel de situații, firmele pot fi tentate să reducă prețul serviciilor sub nivelul sustenabil, pentru a câștiga procedura pe criteriul costului total, riscând ulterior fie să renunțe la contract, fie să compromită calitatea hranei.
Două persoane dintre cei șapte experți au declarat că:
„Inexactitatea cantităților în proceduri de catering este una dintre cele mai grave erori, deoarece influențează direct prețul pe porție și viabilitatea economică a contractului.”
Clauze abuzive și responsabilități disproporționate
Mai mult, unele prevederi din Caietul de Sarcini par să transfere către prestator responsabilități disproporționate și chiar imposibil de asumat în mod legal. Un exemplu este clauza potrivit căreia firma de catering ar trebui să acopere daune materiale și morale suferite de spital sau de pacienți în cazul apariției unei infecții nosocomiale.
Un expert în drept sanitar a declarat că: „Clauza privind răspunderea automată a furnizorului pentru orice infecție intraspitalicească ar fi anulată imediat în instanță sau la CNSC. Este o clauză leonină, interzisă explicit în contractele administrative.”
Aceasta este o cerință excesivă, întrucât infecțiile intraspitalicești au cauze complexe, ce țin de igiena salonului, de fluxul pacienților, de interacțiunea cu personalul medical și de numeroși alți factori care nu pot fi controlați de furnizorul serviciilor de hrană.
Un expert în drept sanitar a explicat că astfel de clauze sunt considerate leonine și ar fi respinse de instanțe, întrucât impun o răspundere absolută fără stabilirea legăturii de cauzalitate, care în mod legal poate fi demonstrată doar prin ancheta epidemiologică.
Ambiguitatea documentelor și riscul interpretărilor arbitrare
Probleme suplimentare apar în solicitarea unor documente descrise vag sau excesiv, precum cerința ca bucătarii să prezinte „orice document care atestă specializarea și vechimea de minim un an”. Această formulare ambiguă lasă loc interpretărilor subiective, deoarece legea cere doar existența calificării, nu și a unei vechimi minime.
În plus, ideea de „orice document” poate permite comisiei de evaluare să respingă un ofertant pe motiv că documentul depus nu este suficient de „concludent”, fără existența unor criterii clare care să poată fi contestate obiectiv. Ambiguitățile se regăsesc și în privința cantităților de hrană indicate în tabele, unde nu este clar dacă valorile reprezintă cantități lunare sau totale pentru acordul-cadru.
Experții consultați au declarat: „Acesta este un tipar comun în procedurile în care un operator economic este pregătit dinainte. Documentația este finalizată, iar apoi se așteaptă momentul oportun pentru lansare, astfel încât doar un actor bine conectat să poată depune oferta la timp.”
Două dintre persoanele intervievate au subliniat că neclaritățile privind cantitățile sunt printre cele mai grave greșeli posibile într-o achiziție de catering, deoarece afectează în mod direct calculele economice și riscurile asumate de furnizor.
