Ilie Ilașcu, figura emblematică a luptei pentru identitatea românească din Transnistria, a încetat din viață la vârsta de 73 de ani.
S-a născut la 30 iulie 1952, în satul Taxobeni din raionul Fălești (RSS Moldovenească), și a devenit cunoscut ca un militant neînfricat pentru limba română, alfabetul latin și unitatea națională. În timpul războiului de la Nistru, Ilașcu a jucat un rol activ în Mișcarea de Eliberare Națională și a condus detașamentul „Bujor”, implicat în operațiuni în spatele liniilor separatiste.
Pe 2 iunie 1992, el și alți membri ai ceea ce a devenit cunoscut drept „grupul Ilașcu” au fost arestați de regimul separatist de la Tiraspol. În decembrie 1993, Tribunalul de la Tiraspol l-a condamnat la moarte prin împușcare, însă, în urma unor presiuni internaționale, sentința i-a fost comutată. După aproape nouă ani de detenție, a fost eliberat la 5 mai 2001, datorită intervențiilor organizațiilor europene pentru drepturile omului.
După eliberare, Ilie Ilașcu a continuat implicarea politică: a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova și apoi senator în România. De-a lungul timpului, a fost decorat, printre altele, cu Ordinul Național „Steaua României”.
Anunțul morții sale a fost însoțit de mesaje de doliu din partea familiei, dar și a oficialilor moldoveni. Conform informațiilor, sicriul său va fi depus la capela Bisericii Sfânta Sofia din București, iar înmormântarea va avea loc acolo.
Pentru mulți, Ilie Ilașcu rămâne un simbol al demnității și al curajului: un om care, în ciuda suferințelor îndurate, nu a cedat în lupta pentru identitate și libertate.
