ACT UNIC – în sala de consiliu județan, sub candelabruul de cristal „Venetia Finuț”
Intră Don Costelo Volpone, baron penelicesc de Tablerone și duce de Vittoria Zoo, însoțit de doi aghiotanți neangajați, dar fideli moral. În mâna dreaptă ține un dosar cu ștampila „STRICT SECRET” și în stânga o pungă cu doi covrigi.
Don Costelo (grav, teatral):
Stimabili consilieri și stimabile popor, întrebați câți consilieri personali am. E o întrebare capcană! E o întrebare filozofică! E o întrebare care, în esența sa intimă, nu se întreabă!
Manolache, taximetrist (răbdător, dar cu ochii injectați):
Dom’le baron, răspunde omenește! Ai șase? Ai șaptezeci? Ai? N-ai?
Don Costelo (ridicând o sprânceană și un covrig):
Dragi colegi, deși am posturi… multe posturi… foarte multe posturi…
NU le-am completat!
Eu fac economie statului român! Eu trăiesc cu apă plată și cu un covrig pe zi! Covrig național, din făină de gând.
(Murmure în sală: „Vai, câtă modestie administrativă…”, „Un sfânt la buget…”)
Don Costelo (continuând nestingherit):
Mai bine citesc o hotărâre din 2016, privind nomenclatorul de scaune verzi și uși care scârțâie.
Citez: „Articolul unu – se aprobă. Articolul doi – se ignoră întrebările.”
Să votăm, stimabilor! Cine e pentru ignorare? Cine e pentru apă cu lămâie?
(Manolache sare în picioare și strigă):
– Păi da’ eu n-am întrebat de lămâie, dom’ baron! Eu v-am întrebat de consilieri, că mișună prin județ ca umbrele fără număr, fără fișă, fără rost!
Don Costelo (calm, aproape mistic):
Om bun, fișa o avem toți. E scrisă în ceruri. Eu nu angajez. Eu… vibrez!
Pe mine mă călăuzește o voce interioară! Se aude? Se simte?
(Un consilier adoarme. Altul cere să i se aducă un ceai. Microfonul scoate un scârțâit filosofic.)
Don Costelo (încheie triumfător):
Să votăm, stimabilor! Cine e pentru trecerea timpului fără explicații? Cine e pentru pansamentul bugetar pe bază de tăcere?
SE VOTEAZĂ CU O ENTUZIASMĂ CONFUZĂ. Manolache își ia geaca și iese bombănind:
– Să-mi bag roata-n consiliu… nici Google Maps nu știe câți lucrează acolo!
MORALA:
În județul nostru, transparența e ca un covrig: are gaură-n mijloc și sare de decor.
Votăm, dar nu știm ce. Întrebăm, dar răspunde vântul. Iar Don Costelo? E nemuritor și rece. Ca un raport de audit neterminat.
