La Spitalul de Copii „Sf. Maria”, urgența e doar pe hârtie. Incendiile? Ghinioane statistice. Soluția? Un pensionar cu coloana praf, dar susținut beton de… Don Costelo, Nașul cel mare de la județ. Când el clipește, un manager semnează. Când zâmbește, un concurs „se câștigă”.
Directoarea Belu, regina parafei, semnează tot, dar nu răspunde la nimic.
Scenă: în biroul managerului. Intră RUNOS, agitată.
— Doamna Belu! Curtea de Conturi întreabă de avizul ISU!
— Dă-le un răspuns standard: „Se lucrează.”
— Dar serviciul de urgență funcționează ilegal!
— Și ce dacă? Copiii nu se plâng.
— Și dacă ia foc?!
— Să nu ia.
În fundal, intră Don Costelo, cu ochelari fumurii și miros de hârtie stampilată. Toți se ridică.
DON COSTELO (calm, dar ferm):
— Belule, ai semnat?
— Da, Nașule.
— A ieșit bine bătrânul?
— Pe primul loc, cum ați zis.
— Bun. Să fie liniște în județ. Nu vreau scandal, că vine campania.
PANDELE (cu respect tremurat):
— Vă mulțumesc, șefu’. Promit că, dacă arde, sting din priviri.
Copiii continuă să doarmă în saloane fără aviz.
Spitalul plătește 138.000 lei pe an pentru un pompier „de vitrină”.
Iar Don Costelo zâmbește mulțumit:
„Nimic nu se face fără voia mea. Și nimic rău nu se întâmplă… cât timp nu se află.”
Morala:
În județul unde focul se stinge cu pile și semnături, nu legea, ci Nașul decide cine e apt, cine e șef și cine are dreptul să ardă.
