Timp de trei ani de zile, o femeie deschidea telefonul fără să știe că fiecare apăsare de ecran e urmărită. Fiecare cuvânt rostit în bucătărie era înregistrat. Fiecare conversație intimă ajungea, în timp real, la fostul soț, un inginer IT, convertit în spion de apartament. Timp de aproape trei ani, viața Cristinei Brăileanu a fost o cameră de supraveghere fără pauză, fără acord, fără scăpare. Ce părea inițial o suspiciune, senzația aceea difuză că e urmărită, s-a transformat într-o realitate crudă: capturi de ecran din conversațiile sale private erau trimise mamei, locația ei era cunoscută chiar și atunci când nu o spunea nimănui, iar microfonul telefonului devenise ochiul invizibil al celui care, legal, nu mai avea niciun drept asupra ei. Când, în sfârșit, justiția a confirmat totul, de la accesarea ilegală a datelor la interceptările ambientale și spionajul domestic în formă continuată, a fost prea târziu. Dosarul a expirat pe hârtie, iar vinovatul a ieșit din sala de judecată cu cazierul curat. A fost acuzat de spionaj informatic, dar nu a fost condamnat nicio zi. Rămâne doar o sentință fără urmări penale și câte o mie de euro pentru fiecare an de hărțuire, ca daune morale.
Ceea ce a început ca o poveste de dragoste între doi ieșeni s-a transformat, în timp, într-un coșmar informatic pentru o femeie care a avut ghinionul să fie căsătorită cu un bărbat care nu și-a acceptat niciodată divorțul. Deși a fost trimis în judecată pentru acces ilegal la sisteme informatice, interceptări ambientale ilegale și spionaj în formă continuată, Fotea Octavian Marius, inginer IT, scapă de condamnare penală pentru că faptele s-au prescris. Ce rămâne? O hotărâre judecătorească ce confirmă pe larg faptele, despăgubiri morale reduse drastic și gustul amar al unei justiții care vine, dar nu mai apucă să se aplice.
O aplicație de monitorizare cu miros de răzbunare
Între 2016 și martie 2017, în plin proces de divorț, Fotea își folosește abilitățile tehnice nu pentru a construi, ci pentru a demola viețile celor dragi. Deși nu mai locuia cu soția sa de atunci, Cristina Brăileanu, bărbatul accesa fără drept conturile acesteia de e-mail, aplicații de mesagerie, contul de Facebook și toate aplicațiile de pe telefonul mobil.
Nu a fost vorba doar despre citit mesaje din curiozitate. Fotea a instalat, pe ascuns, aplicația Android Lost, un software de tip spyware care permite localizarea în timp real, accesul la mesajele SMS, istoricul de navigare, convorbirile telefonice, ba chiar și activarea camerei video și a microfonului. Adică, pe scurt, o monitorizare completă și constantă, fără consimțământul victimei.
„Mi-a trimis mama capturi cu discuțiile mele de pe Tinder”
Pe parcursul procesului, victima a povestit cum a aflat, pas cu pas, că era urmărită. Într-o zi, mama sa primește, de la un cont anonim pe Facebook, capturi de ecran ale conversațiilor intime purtate de fiica sa cu un bărbat cunoscut pe Tinder. A fost momentul în care Cristina a înțeles că nu e doar paranoia, ci o cruntă realitate.
„Știa unde sunt, cu cine vorbesc, ce discut. Nu îi spusesem nimic. Simțeam că sunt urmărită, dar nu aveam cum să demonstrez. Când mama a primit mesajele, mi s-a confirmat totul.”
Monitorizare și înregistrări ambientale: „I-a ascultat pe mama și pe copil”
Dosarul penal confirmă fapte care par desprinse dintr-un film de spionaj. Printre probele aduse de parchet se numără patru înregistrări audio ambientale în care Cristina discuta cu mama sa, în propriul apartament. Fotea nu era acolo, dar auzea tot. Cum? Aplicația de spionaj îi permitea să activeze microfonul telefonului de la distanță. În plus, a convertit fișierele audio pentru a le folosi în procesul de divorț. Unele dintre ele au fost depuse chiar de el în instanță, fără să realizeze că tocmai își proba infracțiunea.
Fostul soț a ajuns să justifice în instanță monitorizarea afirmând că „voia doar să verifice dacă soția e acasă atunci când mergea să-și vadă copilul”. Declarațiile lui s-au contrazis de la o audiere la alta: ba că nu știa nimic, ba că a instalat aplicația, dar nu a folosit-o, ba că a folosit-o „din curiozitate”.
Instanța nu a fost convinsă de aceste explicații și a concluzionat că aplicația Android Lost a fost utilizată constant pentru a spiona, manipula și controla viața fostei soții.
Pe 9 octombrie 2025, instanța a decis că procesul penal încetează, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale. Mai exact, deși Fotea a fost trimis în judecată pentru acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, durata mare a procesului și perioada de inactivitate procesuală au dus la anularea efectivă a sancțiunii penale.
Daune de 3000 de euro pentru trei ani de coșmar și spionaj digital
Partea civilă a cerut în instanță peste 236.000 lei daune materiale și 40.000 de euro daune morale. A invocat pierderea unor oportunități profesionale, probleme psihice severe (depresie, anxietate, izolare), abandonul unor proiecte de afaceri și cheltuieli pentru terapie.
Instanța a admis doar o parte: 2.000 de lei daune materiale și 3.000 de euro daune morale. Restul cererilor au fost respinse pentru lipsă de dovezi certe sau pentru că nu se putea face legătura directă cu faptele inculpatului.
Femeia a fost spionată, hărțuită psihic, expusă, dar… nu există o condamnare penală. Pentru că timpul a trecut, iar sistemul penal românesc nu a reușit să reacționeze la timp. Fotea Octavian Marius nu a fost condamnat penal, însă hotărârea instanței rămâne un act juridic de validare a abuzurilor comise. Este primul caz de acest gen în care instanța detaliază într-un volum atât de amplu modul în care o persoană poate deveni ținta unei campanii de hărțuire digitală, derulate cu instrumente tehnice care scapă, de multe ori, controlului legal.
