A fost o dată ca niciodată un sat, Aroneanu pe nume, unde se dădeau bani publici nu pe drumuri sau școli, ci pe… spirite funcționărești. Zice lumea că într-o zi s-a trezit primarul Moruzi – stimabil liberal și polivalent vânător de posturi – că e prea singur în birou. Așa că s-a gândit, cu mintea limpede ca noroiul din șanț, să-și aducă niște prieteni invizibili. Dar nu oricum, ci plătiți!
„Nu-s angajați!”, strigă el cu voce de telenovelă juridică. „Sunt colaboratori! De la mine pentru mine!” Căci ACoR, o asociație condusă… ghici de cine? Tot de el. Așadar, Moruzi semnează cu Moruzi ca să trimită oameni la Moruzi. Bătaie de joc? Nici vorbă, dom’le, e descentralizare creativă!
Contabilii-fantomă făceau bugete, IT-iștii eterici reparau rețele imaginare, iar inspectorii de teren mergeau doar prin vis. Să nu crezi c-au stat degeaba – au mâncat bugetul cu polonicul și au lăsat în urmă doar facturi gonflate și suspine în casierie. Curtea de Conturi s-a crucit, DNA-ul zice „poate venim”, iar între timp, fantomele își încasează lefurile liniștite, cu cardurile în buzunarul de la cealaltă lume.
Și totul sub deviza: „Unde-s mulți, salariile cresc!” — mai ales dacă nu există.
Așadar, stimați cetățeni, dacă vedeți prin Primărie vreo umbră, nu vă speriați! Nu e strigoi, e funcționar pe delegație spectrală. Iar dacă întrebați de dom’ primar, vă va răspunde ecoul: „Nu sunt aici, sunt la ACoR. Dar tot eu sunt!”
Epilog spectral – Dialog la ceas de noapte în Primărie
Scena: noaptea, biroul contabilității din Primăria Aroneanu. Două fantome adevărate, îmbrăcate regulamentar în cearșaf alb și papuci de pâslă, plutesc ușor peste xeroxul fiscal.
Fantoma 1 (șoptind):
Măi… vezi și tu ce văd eu? Altă fantomă la birou? Cine-i?
Fantoma 2 (încruntată):
Care fantomă? Aia cu ecuson și salariu brut de 7.200?
Fantoma 1:
Da! Și are și tichet de masă! Noi de-o sută de ani bântuim pe gratis!
Fantoma 2 (oftând):
Of, pe vremea noastră, fantomă erai din convingere, nu pe state de plată…
Fantoma 1:
Și cu concurs! Acum vine Moruzi și bagă stafii pe pile! Ce-a ajuns meseria noastră…
Fantoma 2:
Hai, că m-a luat cu frig! Să mergem la Botoșani, c-am auzit că acolo încă se bântuie clasic…
Plutesc afară, lăsând în urmă doar un bon de combustibil și o rugăciune pentru bugetul local.
