Aseara, în jurul orei 23.00, delegația din Grecia, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Filoteos, Mitropolitul Tesalonicului, a adus la Iași moaștele Sfântului Grigorie Palama. Clericii eleni au fost întâmpinați în salonul oficial al Aeroportului Internațional Iași de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu membri ai administrației eparhiale și ai autorităților locale. După momentul oficial, delegația a mers la Catedrala Mitropolitană, unde a fost așezat, lângă racla Sfintei Parascheva, fragmentul din moaștele sfântului ierarh.
Credincioșii care sosesc în aceste zile binecuvântate la Iași cu prilejul hramului Sfintei Parascheva vor avea ocazia să se închine și la moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Palama. După momentul de primire de la aeroport, convoiul s-a îndreptat spre Catedrala Mitropolitană din Iași, unde a fost întâmpinat de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de slujitorii sfântului lăcaș.
Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, unul dintre cei mai mari teologi din istoria Bisericii Ortodoxe, s-a născut în jurul anului 1296 în Constantinopol, din părinţi credincioși, Constantin şi Kali. Provenind dintr-o familie înstărită a acelor timpuri, care avea strânse legături la curtea imperială, aşadar o familie de demnitari, Sfântul Grigorie a urmat cursuri de filozofie, dar şi de teologie.
A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale a finalizat cu bine studiile. I-a îndemnat pe mama și pe frații săi să pășească pe calea călugăriei, iar el, la vârsta de 20 de ani, a părăsit cele lumeşti pentru a se apropia de cele cereşti, pentru a petrece o viaţă liniştită în comunitatea Sfântului Munte Athos. Conduita sa monahală era de admirat, după cum o arată şi rânduiala zilnică a tânărului ascet, dedicată în întregime curăţirii sufletului şi vederii luminii dumnezeieşti. Împreună cu frații săi, au învățat cu toții, mai întâi, de la Sfântul Nicodim rânduiala obștii, după care Sfântul Grigorie s-a retras în pustie. A fost nevoit, în anul 1340, să iasă din Muntele Athos din cauza controversei isihaste. Combătându-l pe ereticul Varlaam din Calabria, precum și pe alții, a fost numit arhiepiscop al Tesalonicului în anul 1347, iar până în ziua trecerii sale la cele veşnice, 14 noiembrie 1359, activitatea sa s-a desfăşurat între Constantinopol şi Tesalonic.
Sfântul Grigorie Palama a învăţat că sfinţii, când Dumnezeu voieşte, pentru credinţa lor puternică şi pentru multa lor rugăciune, pot pregusta încă din viaţa aceasta slava sau lumina Împărăţiei Cerurilor, care este lumină necreată şi netrecătoare. Această lumină s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (Matei 17, 1-9; Marcu 9, 1-9; Luca 9, 27-36). Din acest motiv, în duminica a doua din Sfântul şi Marele Post, Sfântul Grigorie Palama este pomenit în mod deosebit ca „fiu al dumnezeieştii şi neînseratei lumini”, adică teolog al luminii dumnezeieşti neapuse, necreate şi veşnice. În acelaşi timp, Biserica a rânduit să fie pomenit în această zi pentru a ne arăta că dreapta credinţă prăznuită în mod deosebit în duminica anterioară, prima din Postul Mare, nu este o credinţă teoretică, ci este credinţa care duce pe credinciosul ortodox la viaţă şi lumină veşnică. Când mărturisim şi trăim dreapta credinţă, ne luminăm sufletul şi ne curăţim de păcate prin pocăinţă, post şi fapte bune, spre a dobândi slava vieţii veşnice. Căci, aşa cum spune şi Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, cel care a tradus contribuția Sfântului Ierarh Grigorie Palama – atât în Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, cât și în Filocalia, volumul 7, unde sunt tratatele despre Sfânta Lumină, despre rugăciune, despre lucrările dumnezeiești și îndumnezeitoare –, noi suntem chemați încă de aici, din lumea aceasta, să subiectivăm harul pe care îl primim în botez, harul lui Hristos. El rămâne și al lui Hristos, și al Duhului Sfânt, dar și noi îl subiectivăm și lucrăm cu el, în special în rugăciune, în faptele bune și în toată cinstirea pe care I-o aducem lui Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Palama a trăit experiența isihastă ca viețuitor la Sfântul Munte Athos, a cunoscut experiențele Sfinţilor Părinți, dar și întreaga teologie ortodoxă, și de aceea a realizat o sinteză a experienței isihaste începând cu metodele folosite, dar mai ales a oferit fundamentul revelat al experienței rugăciunii curate, numite și rugăciunea minții sau a inimii, care are ca scop unirea sufletului prin har cu Dumnezeu.
Nu mult după trecerea sa la cele veşnice, în anul 1368, a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol pentru lupta dusă contra ereticilor și pentru teologia sa profundă. Contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un „al doilea Atanasie” (referirea fiind, evident, la Sfântul Atanasie cel Mare). Ulterior, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol sub Patriarhul Filotei, cel care a scris viața și slujbele adresate Sfântului Grigorie Palama, pomenirea lui fiind pe 14 noiembrie, ziua trecerii la cele veşnice, dar în chip aparte şi în a doua duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbătorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.
Sfântul Ierarh Grigorie Palama, prin viaţa şi operele sale, a dus la înviorarea vieții bisericești, nu numai a celei monastice, ci în general a credincioșilor. Totodată, prin traducerea şi interpretarea operei sale de către Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, s-a produs și la noi, în a doua jumătate a veacului XX, o înviorare bisericească, în condiții foarte vitrege pe vremea aceea. Când s-a reeditat Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, în 1991, în prefața acestei lucrări stă scris că astăzi nu se mai poate face o teologie profundă, cu adevărat autentic ortodoxă, dacă nu se folosește și teologia energiilor necreate, adică teologia harului, prin care ne apropiem de cunoașterea lui Dumnezeu, în rugăciune, curățirea minții, a inimii, de unire tainică cu El.
Moaștele trecute prin incendiu
Încă de la proclamarea canonizării Sfântului Grigorie Palama, Catedrala din Tesalonic s-a făcut „baldachin” al sfintelor sale moaște. În anul 1890, a avut loc un incendiu foarte mare care a distrus aproape tot orașul. Cuprinse de flăcările incendiului, biserica și odoarele, printre care și o veche icoană a Mucenicului Dimitrie, au fost distruse. Dar, în chip minunat, racla de lemn în care erau așezate moaștele Sfântului Grigorie a fost atinsă de flăcări doar pe exterior. Interiorul a rămas intact, iar sfintele moaște au fost doar puțin afumate, ca mărturie peste veacuri a minunii. Moaștele Sfântului se găsesc și astăzi în Catedrala Mitropolitană din Tesalonic, fiind aşezate spre închinare pelerinilor.
Text: Doxologia
