Pe scena mare a politicii moldovenești, în fața moaștelor sfinte, se desfășoară anual un ritual demn de Caragiale: marea adunare a „pupătorilor de lanțuri”. Iată-i pe câinii fideli ai lui Tabla Alexe, șeful suprem al PNL Iași, fiecare cu mâna strânsă pe piept – nu în semn de respect, ci mai degrabă ca să nu le scape ceva… ca niște magicieni cu mâinile legate.
Se jură pe Sfânta Parascheva că „au fost alături, s-au rugat, au cerut sănătate și pace”. Dar, între noi fie vorba, ce pace? Pacea buzunarelor lor, bine umplute după alegeri? Sănătatea țării? Aia se tot lasă așteptată.
Privind această paradă de solemnitate, pare că toți s-au pregătit la un curs intensiv de „Cum să pari credincios când, de fapt, îți calcă interesele pe inimă”. Și mai grav e că totul se petrece sub privirea celor care încă mai cred în vorbe și lanțuri, uitând că moaștele nu dau voturi, ci doar speranțe deșarte.
Dar, în mijlocul acestei trupe bine antrenate, Tantea Antoci pare cam jenată. Privirea ei trădează că nu prea știe în ce scenă s-a pomenit, în timp ce colegii de breaslă își joacă rolul de profesioniști ai ipocriziei. Poate că ea încă nu a învățat să-și lege gândurile în jurul unui lanț de promisiuni goale sau poate doar îi stăruie în suflet un strop de sinceritate care, în politică, e tot mai greu de găsit.
Așa că, dragă alegătorule, data viitoare când îi vezi cu mâna pe piept, amintește-ți: poate ei jură, dar inima lor bate după cum le dictează interesul, iar moaștele… moaștele rămân nepăsătoare la parada lor ipocrită.
