Problema recuperării Tezaurului României de la ruși a fost ridicată de consilierul guvernatorului Băncii Naționalei a României (BNR) într-un interviu pentru postul public de televiziune polonez, TVPWorld.
Aurul pe care România l-a dat Rusiei țariste în urmă cu mai bine de 100 de ani, când a considerat că valorile naționale trebuie trimise dincolo de granițele fragile ale statului, dat fiind Primul Război Mondial, a determinat apoi URSS-ul și Rusia de azi să nu îl mai înapoieze statului român, fiind astfel o datorie pe care Moscova o ignoră cu desăvârșire, deși există un acord semnat. În prezent, valoarea Tezaurului românesc nereturnat de ruși se ridică la 8 miliarde de euro.
Iată ce scriu polonezii despre aurul românesc nereturnat de ruși:
„Suntem în decembrie 1916, iar România se află în criză.
La doar câteva luni după ce a intrat în Primul Război Mondial de partea aliaților – Rusia, Franța și Marea Britanie – regatul se află pe marginea prăpastiei: trupele germane, sprijinite de aliații lor austro-ungari, otomani și bulgari, au ocupat Bucureștiul.
Guvernul român, familia regală și principalele instituții ale țării se retrag, urmând un drum spre est, către orașul Iași, care urma să devină capitala temporară a României.
Dar nici acolo nu se simt în siguranță: cu independența țării în pericol, oficialii decid că valorile naționale trebuie trimise dincolo de granițele fragile ale statului.
Semnează un acord cu aliatul lor, Rusia țaristă, iar în scurt timp două trenuri transportă artefacte culturale neprețuite, bijuterii regale și – cel mai important – 91,5 tone de aur din rezervele Băncii Naționale a României, pentru a fi păstrate în siguranță.
Dar aurul nu a mai fost returnat; acesta a rămas în seifurile rusești pe măsură ce comunismul și Războiul Rece au trecut.
Pentru români, sentimentul de nedreptate legat de aur arde de peste un secol”.
„O datorie morală”
„Pentru noi, recuperarea acestui tezaur este o datorie morală atât față de strămoșii noștri, cât și față de viitorul copiilor noștri”, spune Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR și autor de cărți despre soarta aurului românesc, pentru TVP World.
„Nu am uitat și nici nu am cedat în această luptă. Am încercat orice cale posibilă de negociere, dar URSS și, ulterior, Rusia au tratat această datorie cu superficialitate”, adaugă Păunescu.
Povestea, pe scurt, este următoarea: două trenuri încărcate cu comori românești au fost trimise la Moscova, primul în decembrie 1916 și al doilea în august 1917.
Au fost semnate declarații și inventare între BNR și Banca de Stat a Rusiei, confirmând că valorile aparțin României – dar apoi a venit Revoluția din octombrie.
Bolshevici, conduși de Vladimir Lenin, preiau puterea în Rusia la sfârșitul lui 1917, schimbând ordinea globală: scot Rusia din război și impun un nou tip de guvernare, provocând teamă regatelor și imperiilor încă existente în Europa începutului de secol XX.
Pentru conducătorii României, Rusia nu mai era un aliat – iar noul regim de la Moscova a confiscat aurul și tezaurul. Se spune că Lenin ar fi promis să-l returneze „poporului român”, dar nu „oligarhiei românești”.
8 miliarde de euro
România consideră că rezervele de aur valorează acum aproximativ 8 miliarde de euro. De la Lenin la Stalin, apoi Elțîn și Putin, liderii de la București, chiar și în perioada comunistă, au încercat să obțină implicarea Kremlinului în această problemă.
Au avut unele succese – majoritatea artefactelor istorice au fost returnate în 1935 și 1956 – dar nu și rezervele de aur.
„Rușii au găsit diferite scuze sau «explicații» de-a lungul anilor”, spune Păunescu, „cum ar fi că tezaurul fusese deja returnat, că nu mai exista, sau că România nu mai merita acest aur deoarece s-a reunit cu Basarabia în 1918, sau că Franța sau Germania luaseră acest aur din Rusia după Primul Război Mondial.
„Niciuna dintre aceste afirmații nu are vreun temei factual sau legal.”
La începutul secolului XXI, s-au făcut câțiva pași mici pentru recuperarea aurului. În 2003, Rusia și România au semnat un tratat care a dus la crearea unei comisii pentru investigarea problemei, împreună cu alte puncte istorice restante.
Specialiștii ruși au avut ocazia să inspecteze acordul vechi de un secol și inventarul păstrat în arhivele BNR și – potrivit BNR – au confirmat autenticitatea acestora.
„Dar au susținut că trebuie să verifice și originale similare din partea rusă, din arhivele rusești”, spune Păunescu.
Ce urmează
Odată cu invazia Rusiei în Ucraina din 2022, negocierile cu Rusia sunt, pe bună dreptate, suspendate, deși comisia continuă să existe.
Unii români însă merg înainte. Eugen Tomac, europarlamentar conservator, a prezentat anul trecut o moțiune Parlamentului European prin care se cerea returnarea aurului de către Rusia. Aceasta a fost aprobată cu sprijin transpartinic.
„Este prima dată când Uniunea Europeană, prin vocea Parlamentului său, solicită explicit restituirea integrală a tezaurului românesc”, spune Tomac pentru TVP World, adăugând că speră ca subiectul să fie „pe agenda diplomatică a UE” dacă relațiile cu Rusia se vor restabili.
Totuși, drumul înainte nu este clar.
O soluție posibilă, menționată în presa internațională, este folosirea activelor rusești înghețate – averi confiscate de statele europene ca răspuns la invazia din Ucraina – pentru a compensa România pentru aurul pierdut.
Folosirea acestor resurse se confruntă cu obstacole legale – chiar și în cazul Ucrainei, guvernele au folosit doar dobânda acumulată de pe aceste active pentru a sprijini efortul de război, lăsând averea însăși intactă.
Active înghețate „o resursă valoroasă”
Totuși, Păunescu, descriindu-și instituția ca fiind „optimistă moderat” privind posibilitatea recuperării aurului, afirmă că folosirea activelor înghețate, într-o formă sau alta, ar putea fi o opțiune.
„Rusia se află într-un război hibrid nedeclarat cu UE, deci orice negocieri sunt imposibile”, spune el. „Activele rusești înghețate în UE reprezintă o resursă valoroasă pentru a repara nedreptatea făcută României acum 100 de ani.”
El a adăugat: „BNR nu exclude nicio cale legală pentru a-și urmări interesele, atât politic, cât și în instanțele internaționale.”
Tomac, deși de acord că folosirea activelor înghețate ar putea fi o opțiune, insistă că „România trebuie să fie pregătită să reia dialogul”.
„Toate mecanismele posibile trebuie analizate responsabil, inclusiv cele legate de contextul actual de sancțiuni internaționale și active rusești înghețate în UE”, spune el.
„Obiectivul este și rămâne restituirea integrală a tezaurului. România trebuie să fie pregătită să reia dialogul cu Rusia în acest sens.”
„Mecanisme existente”
Întrebat despre poziția sa, Ministerul Afacerilor Externe al României a declarat pentru TVP World că „pentru moment, România urmărește soluționarea problemei rezervelor de aur și a celorlalte obiecte valoroase depozitate la Moscova în timpul Primului Război Mondial prin mecanismele existente”.
Ministerul a precizat că aceasta înseamnă continuarea activității comisiei înființate în 2003.
„Comisia, care include reprezentanți ai ambelor părți cu expertiză relevantă, nu și-a finalizat încă activitatea.
Întâlnirile comisiei au fost suspendate după începutul agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar intenția părții române este să le reia când situația politică va permite.”
Indiferent de mijloace, scopul final – repararea unei nedreptăți vechi de un secol – este clar.
„Pentru noi, nu este doar despre valoarea enormă a aurului. Este despre istorie, demnitate și identitate națională”, spune Tomac. „România are o datorie morală și legală de a nu renunța la ceea ce îi aparține”.
