Scenetâ în trei acte false cu Nea Martinicâ premarele den Dobrovăț
Scenă: Cătunul Dobrovăț, județ de frunză galbenă și sobă rece. Într-o primărie cu miros de var ieftin și hârtii ștampilate strâmb, domnește cu mănuși de tâmplar și ștampilă personală ilustrul Nea Martinicâ, zis și Primarele Lemnar.
Act I – „Despre Lemn, cu dragoste”
— Dom’ Primare, amu, unde-i lemnu’ pentru copchii? întreabă tanti Niculina, educatoare de când s-a pensionat de la CAP.
— Care lemn, doamnă? Ce, eu tai pădurea? Eu doar semnez ce-mi aduc băieții, răspunde Nea Martinicâ, scărpinându-se sub chipiul dat de Consiliu.
— Păi s-o descărcat aseară trei remorci la matale în curte, zice un gospodar, din vârful satului.
— Falsuri și minciuni! Ăla-i lemn de acatist, primit pe linie spirituală! strigă Primarele, ridicând ochii spre cer și dosul spre presă.
Act II – „Administrație pe persoană fizică”
Reporter de la Ziarul de Zor:
— Domnule Martinuș, sursele noastre indică acte de deturnare și stocuri dispărute. Cum comentați?
— Eu nu știu. Eu am fost la pădure în interes ecologic.
— Dar grădinița n-are lemne. Copiii dârdâie.
— Dârdâie de drag! Că-i sănătos frigul! Întărește spiritul național!
— Dar dumneavoastră aveți foc în șemineu…
— Ce vină am eu că soba mea arde mai bine decât cea de la grădiniță?
Act III – „eu vă combin”
Într-un vis umed de campanie electorală, Nea Martinicâ vede mulțimea fluturând lozinci:
„Votează-l pe cel ce dă căldură! (la el în curte)”
„Să se dea câte-un metru cub fiecărui alegător fidel!”
„Cu Martinicâ, iarna e vară (în sufragerie)!”
Din fundal, se aude vocea naratorului în stil Teatru Național:
„Și așa, în Dobrovățul nostru drag, sobele grădiniței dorm, copiii tușesc în cor, iar lemnele se transformă, pe cale administrativă, în foc de șemineu la barosăneală locală. În timp ce anchetele curg, iar martorii clipesc des, dom’ Primar se încălzește. La propriu. Din bani publici. Dar cu sufletul curat, că doar ‘eu vă finanțez, eu vă combin’.”
