Așadar, cetățene onorabil, pune-ți papucii de gumilastic și trage aer pe branhii, că-n giudețul nostru cel cu apă de lux nu domnește orice pitpalac, ci însuși Dorelush Aquavitalul, Marele Fombitor de H2O și Baronul Hidrostatelor!
Cu bir de domnie trimis la Don Costelo di Tabla Vittoriosi – protectorul tuturor țevilor înfundate și al contractelor umflate – Dorelush face ce vrea mușchii lui hidratați.
Că plătește bibicul muncitoresc apa cu preț de parfum franțuzesc, nu-i bai. Că-i mai scumpă ca pe planeta Arrakis, unde Fremenii scot umezeala din lacrimi și sudoare? Niciun stres! Important e că robinetul curge – nu cu apă, ci cu galbeni pentru clientela protokienească, înfloritoare ca o algă pe canal!
Dom’ directoru’, cunoscut printre peștii din Prut și până-n Dunăre drept „Năvodul de Aur al Apei Județene”, și-a adus lactegia de stat (adică tot neamul, de la veri de-al treilea până la fini de botez) direct în ștatele de plată. Cine sapă la conductă e-n altă parte, da’ cine suge de la robinetul bugetar… știm noi!
De sus din Palatul Apelor, cu priveliște spre groapa de gunoi moral, Dorelush râde larg – de noi, bieții plătitori de facturi, și de peștii fără glas ce se miră cum un singur om poate transforma o baltă într-un imperiu.
Și pe fundul Jijiei, se aude un dialog bolborosit între peștii băștinași:
Bibanul Șef (făcând bulbuci grei de supărare):
– Măi starostele, tu pricepi ceva? Că io-s bătrân, am înotat prin multe năvoade, da’ așa imperiu ud n-am mai văzut! Dorelush e rege-n apă și noi plătim chirie la robinet!
Starostele Crapilor (dând din coadă teatral):
– Pricep, bre Bibane… la el, apa-i mai prețioasă ca vinul! Să nu te miri dac-o să ceară la anu’ taxa pe strop și timbru pe sticlă de duș!
Bibanul Șef (oftând în branhii):
– Și io care credeam că-s în Jijia, nu-n Dubai… Da’ ce să faci, când împărăția e pe țeavă și poporul – în apă chioară!
Starostele (răsucind o algă-n mustăți):
– Las’ că vine și ziua noastră, Bibane… Când o seca și Dorelush puțul, să vezi tu cum se-nfundă și tronul de faianță!
Final apoteotic, în stil mare, caragielesc:
Și Dorelush se plimbă nestingherit prin apele giudețene, călare pe valul bugetar, în timp ce robinetul săracului plânge-n sec. Sub flamura cu stema stropului facturat, pe tabla de aur scrie cu litere de clor:
„Pentru unii – apă vie. Pentru alții – apă de plată!”
Trăiască Majestatea Sa, Dorelush I – Rege cu țeavă!
Și cu asta, s-a încheiat scurgerea.
