Început de toamnă universitară, foială mare prin amfiteatre, rectori în frac, steaguri fluturânde și studenți cu fluturi în stomac. Toți așteaptă, cu sufletu-n suspensie, măria-sa baronu’ județean, ilustrul Don Costelo — fost cioban cu diplomă, azi ministru cu limuzină.
— Băi, da’ unde-i Donu’? întreabă Fănică, student la Geo cu visuri continentale.
— Păi zicea că vine să ne spună cum a ajuns el de pe deal direct în minister, zice Leano, cu catalogu-n brațe.
— Poate n-a găsit GPS-ul spre amfiteatru, răspunde Șopîrlă, ironic. El de când e mare, numai la televiziuni știe să ajungă.
Adevăru’ e că Don Costelo, mândru absolvent de Geografie (promoția cu harta ruptă), s-a dus la toate universitățile din țară. A tăiat panglici, a dat mâna cu rectorii, a promis hărți 3D și bănci ergonomice. Numai la Alma Matera lui — acolo unde și-a tocit singura pereche de adidași și a mâncat pateu pe scară — n-a catadicsit să se arate.
— Bre, da’ cum să nu vii tocma’ aici, la cuibu’ unde te-ai umflat în diplome? se minunează tanti Polixenia, femeia de serviciu de 30 de ani.
— E, tanti Polixenie, s-a cocoțat omu’ în vârfu’ hărții și n-a mai văzut trotuaru’ din fața facultății…
Unii zic că s-a rușinat. Alții că n-a vrut să-l vadă lumea că nu știe pe unde-i Asia Centrală. Cert e că Don Costelo a devenit baron județean fără să-și salute profesorii care l-au trecut cu “suficient” și mila academică.
Morală?
Cu o pereche de adidași poți cuceri un minister, dar nu și respectu’ celor care ți-au dat busola.
