Bodănel Gheorghiu, mare meleonar, fantezist cu visuri realiste, urcă iar la Raliul Iași 2025. Dar nu mai e ce-a fost… anul trecut (2024), când făcuse o săritură de poveste și câștigase fabuloasa „Oală cu sarmale”. Mamașa țopăia de bucurie, că nici ei nu-i place să gătească, dar o oală plină la raliu îi încălzește sufletul mai ceva ca aragazul.
Anul acesta însă, Bodănel conduce… lin. Prea lin. De zici că și-a schimbat caii putere cu niște ponei de duminică. Mașina nu mai zbârnâie, nu mai forjează, nu mai arde iala. Publicul așteaptă, oftează. Mamașa zice: „Acu’ chiar că trebuie să gătesc. Pateul Martinel nu mai ține o familie unită!”
La marginea traseului, doi melci se uită lung după bolidul nostru:
— „Auzi, Ghiocel, ăsta-i raliu sau plimbare?”, zice unul, ridicându-și coarnele gânditor.
— „Nu știu, Mărmurică, dar dacă-l mai lasă mult în ritmul ăsta, ajunge oala cu sarmale să-l depășească pe drum!”
— „Poate ține dieta. Sau poate îi e teamă să nu i se taie frânele și… sarmalele iarăși n-are cine le încălzi.”
— „Sau poate e realist de meserie și fantezist doar de weekend…”
Și așa trecu raliul, fără sărituri, fără oale, fără aplauze. Doar o ușoară aburire de regret pe parbriz și un trofeu imaginar, în formă de… lingură de lemn.
Bodănel însă zâmbește: „Nu-i nimic! Important e că n-am ars nimic anul ăsta. Și poate anul viitor bag direct în meniu: raliu la cuptor, cu garnitură de Michelin!”
Mamașa își aprinde o țigară imaginară și oftează: „Dacă nu vine iar cu sarmale, fac eu! Dar le umplu cu quinoa, să simtă și el că viața e cu obstacole.”
