La Ungheni, primarul-părinte Marcu a reușit performanța istorică de a transforma bugetul local într-un bilet de intrare la… „Poarta Raiului”. Doar că, surpriză: intrarea nu e liberă, ci pe datorie, cu executorul judecătoresc la ușă și cu sătenii plătitori de impozite în rolul de sponsori involuntari.
Totul a început cu un „parteneriat” dintre primărie și o fundație religioasă obscură, botezată cu un nume care sună a cor de îngeri, dar funcționează ca o casă de amanet: „Fundația Poarta Raiului”. Oficial, fundația nu are treabă cu Biserica. Neoficial, are treabă cu banii. Mulți. De la primărie.
Când a fost întrebat cum s-a ajuns aici, primarul-părinte Marcu a ridicat ochii spre cer și a zis: „Să știți că totul a fost făcut cu bună-credință”. Exact: credința că oamenii nu citesc contractele, iar banii publici pică din cer, ca mana.
Sătenii sunt nedumeriți: „Părinte, cu ce arc ne-ai tras țeapa asta?”. Răspunsul, plin de duh pastoral: „Cu arcul de triumf prin care trec toate investițiile – direct în Raiul Fundației”.
Consiliul local tace. Justiția spune că nu e urgență. Desigur, pentru magistrați nu e nimic grav: doar o comună întreagă riscă să fie poprită. Între timp, drumurile rămân cu gropi, școala cu acoperișul spart, dar conturile publice sunt pe punctul de a fi binecuvântate cu sechestru.
Iar primarul? El visează deja la un nou slogan electoral: „Votează Marcu – singurul care îți garantează accesul la Poarta Raiului. Executor inclus!”.
Ungheniul e, practic, la un pas de colaps financiar. Dar stați liniștiți, dragi săteni: dacă bugetul se duce pe apa sfințită, poate se întoarce cu dobândă cerească. Până atunci, rămâneți în rugăciune și pregătiți portofelul. Poarta Raiului are intrarea scumpă.
