Cristinel Maraciuc a fost omorât cu zile pe un șantier Iasicon, electrocutat de un cablu făcut „la mișto”, sub ochii unei conduceri care n-a dat doi bani pe siguranța muncii. La 10 ani de la tragedie, justiția română a închis dosarul cu o ștampilă rece: fapta s-a prescris. În loc de dreptate, părinții au primit un rest de daune, cât să-ți iei o mașină second-hand. În România, viața unui muncitor valorează cât o ceapă degerată. Nimic. Vinovații sunt cunoscuți, dar scapă. Justiția s-a împiedicat în propria lentoare. Iar când sistemul omoară și apoi prescrie, nu mai e doar neputință, e complicitate.
După 10 ani de procese și anchete, instanța decide că răspunderea penală a șefului de șantier și a electricianului Iasicon care au ignorat norme vitale de securitate a muncii, cauză care a condus la decesul unui muncitor, este prescrisă. Familia victimei primește daune reduse, iar răspunderea penală dispare.
Curtea de Apel Iași a pronunțat, pe 3 septembrie 2025, o decizie definitivă în cazul accidentului mortal de muncă petrecut în urmă cu 10 ani, în august 2015, pe șantierul Institutului Regional de Oncologie (IRO) din Iași. Cristinel Maraciuc, un muncitor necalificat, și-a găsit sfârșitul electrocutat, în urma unor improvizații electrice grosolane și a unei lipse crase de măsuri de siguranță din partea celor responsabili.
Deși instanța a reținut clar responsabilitatea inculpaților — Ioan Botezatu, șeful de șantier de la Iasicon SA, și Dănuț Amihaieși, electricianul companiei, procesul penal a fost încetat ca urmare a prescrierii răspunderii penale. Cu alte cuvinte, faptele există, victimele sunt reale, vinovăția e dovedită, dar timpul a trecut și Codul Penal spune că nu mai contează.
Cronologia unei morți anunțate
Totul a început pe 12 august 2015, când Cristinel Maraciuc, angajat al firmei Bilder, executa lucrări de consolidare pe șantierul IRO. Într-un moment de final al zilei de muncă, s-a urcat pe o schelă pentru a înfunda o gaură din cofrag cu un sac de ciment. S-a sprijinit de un pop metalic și a fost electrocutat. A murit câteva ore mai târziu la Spitalul „Sfântul Spiridon”.
“Când s-a electrocutat în timpul coborârii de pe schelă , Cristinel Maraciuc rămăsese răstignit între schelă și un eșafodaj din apropiere, la o înălțime de aproximativ 1,50 m, de unde a căzut pe pardoseală între schelă și eșafodaj la întreruperea energiei electrice. De acolo a fost scos de colegul său care i-a acordat primul ajutor până la venirea maistrului Dănuț Amihăiesi, după care i-au acordat primul ajutor împreună, până la sosirea echipajului SMURD. Echipajul SMURD a continuat resuscitarea, a preluat victima și a transportat-o la spital unde aceasta a decedat” se arată în rechizitoriu,.
Ancheta a arătat că șantierul era plin de improvizații: cabluri înnădite, trasee electrice neizolate și nesemnalizate, tablouri defecte, lipsă de împământare pentru schele și eșafodaje. Electricianul Amihaieși construise un cablu artizanal, lipit de pereți, fără să îl marcheze sau să îl securizeze. Șeful de șantier, Botezatu, nu a făcut nicio verificare, nu a impus nicio măsură de siguranță și nu a coordonat echipele subordonate.
Justiția cu pași mărunți: 10 ani de tărăgănări
Procesul penal s-a derulat cu viteza unei roabe pline pe un drum de țară. Trimis în judecată abia în 2021, dosarul a fost tergiversat până în 2024, când Judecătoria Iași a constatat că faptele s-au prescris. .
Părinții și frații victimei au cerut câte 1 miliard de lei vechi fiecare, în total 4 miliarde, drept despăgubiri morale. Instanța le-a acordat, în total, 90.000 lei (sub 20.000 de euro). A adăugat și 13.500 lei daune materiale. Suma, infimă în raport cu suferința și pierderea unei vieți, este împărțită între cei doi inculpați: 60% în sarcina electricianului, 30% în sarcina șefului de șantier. Restul de 10%? Pierdut în neantul responsabilității colective.
Responsabilitate delegată, dar nu verificată
În ciuda contractelor și convențiilor semnate între Iasicon și firma subcontractoare Bilder, instanța a reținut că Iasicon avea dreptul și posibilitatea de a verifica respectarea normelor de protecție a muncii. Dar nu a făcut-o.
Moartea lui Cristinel Maraciuc este rezultatul unui sistem de muncă precar, a unei indiferențe periculoase și a unei culturi de șantier unde „merge și-așa” este regula nescrisă. Este și rezultatul unei justiții lente, care pedepsește cu întârziere, uneori, prea târziu ca să mai conteze. La aproape un deceniu de la tragedie, schela pe care a fost ucis Maraciuc e, probabil, ruginită sau aruncată. Tabloul electric improvizat e de mult scos din uz. Iar cei responsabili? Merg mai departe. Dosarul se închide, vinovații scapă, familia plânge. Singurul lucru care nu se prescrie e durerea.
