Într-o dimineață mohorâtă, în satul Lungani, curcile lui tanti Leana stăteau ciufulite pe gard și cloncăneau revoltat:
– Fetelor, s-a-nsfințit comuna! A plouat cu euro de la botezul lu’ nepotu’ lu’ primaru’ Corăbuță! Maneliști, fum, focuri, tronuri, bani aruncați ca varza la porci!
– Da’ banii ăștia, nu-s de la buget? – întreabă o curcă mai tânără, uimită.
– Ba-s din sudoarea fraierilor care plătesc taxe pentru autostrăzile invizibile și creșele cu termopane second!
Clanul pesedist Corăbuță, manelizat și caramelizat bine în mierea banului public, trăiește viață de boier, în timp ce poporul deserveste austeritatea lui Bolo Jean: fără căldură, fără pensii, fără milă.
– Auzi tu, curcănico, băiatu’ lu’ primar, magazioner de meserie, a „uitat” să declare 1,5 milioane de lei! L-a prins ANAF-ul cu portbagajul plin de mir și euro. Iar ta-su declară doar salariu, da’ face chefuri de palat!
– Păi de-aia nu mai avem nici bec pe uliță, nici medic la dispensar. S-au dus toate pe lăutărie și șampanie Moët, în timp ce noi mâncăm mălai cu apă și plătim scump ca proștii!
Curcile oftează. Una trage o linie cu gheara-n glod:
„Noi scurmăm prin noroi,
Ei prin banii de la noi.
Corăbuță e baron,
Bolo Jean, călău beton!”
Și de-atunci, curcile nu mai cotcodăcesc de frică,
Că-n Lungani, cui cântă manele… nu-i mai trebuie frică.
P.S. Mulțămim confraților presari, ăia tăt cu 7, că ne-a atras atenționarea.
