Scenă dintr-o cârciumă de mahala, în toiul unei dezbateri genetico-naționale.
(Începe cetățeanul turmentat, șovăind printre mese, cu un ziar mototolit în mână.)
Cetățeanul turmentat (cu glas șoptit, dar conspirativ):
— Care e… domn’le… adevăratul Bolojan? Că io am văzut azi dimineață unu la Oradea și altu la București, în același timp! Ori beu prea mult, ori… ori se-nmulțește primăria!
(Apare polițaiul Ghiță, cu cascheta într-o parte și burta înainte.)
Ghiță (autoritar):
— Ce clonă, măi bibicule? La noi în mahalaua electorală nu se face clonare fără autorizație de la partid și binecuvântare de la Mitropolie! Ați înțeles?
Moftangiul de serviciu (moțat, cu papion):
— Domnule, este un experiment științifico-administrativ! S-a zis: dacă Bolojan face treabă, atunci de ce să n-avem unul la sector, altul la CNAIR și altul la metrou? Să-i dăm țării câți Bolojeni cere poporul!
Mangafaua (fumând cu nerv):
— Așa zicea și unchiul meu când și-a clonat cățelul. Al doilea era mai bleg și se uita cruciș. Mare grijă, dom’le, să nu iasă vreun Bolojan mai… poet.
Cetățeanul turmentat (cu neliniște metafizică):
— Dar… eu cu cine votez? Că dacă-s doi, și se ceartă între ei, ne trezim cu alegeri anticipate în fiecare zi de luni!
Ghiță (scriind într-un carnețel):
— Îl trec la agitatori de genetică.
(Se aude de afară vocea unui miting: „Vrem Bolojeni pe toate posturile! Și-n școli! Și-n spitale! Și-n loc de Moș Crăciun!”)
Cetățeanul turmentat (cu teamă sfântă):
— Să nu cumva să-l cloneze și pe Dorel… că ne-am dus pe copcă!
Toți (în cor, cu ton patriotic):
— Trăiască administrația replicată și clonarea cu sens civic!
