O bătrână dintr-un azil din Iași s-a trezit executată silit pentru o datorie pe care nu știa că o are, de către o firmă cu sediul într-un paradis fiscal. Gabriela Antoniu nu a fost citată legal, dar conturile i-au fost blocate „corect”, lăsând-o fără bani de medicamente. Cazul scoate la iveală o realitate absurdă: românii pot fi condamnați financiar în lipsă, iar apoi trimiși la luptă inegală cu corporații-fantomă din Malta.
Cazul Gabrielei Antoniu, o femeie în vârstă cazată într-un cămin de bătrâni, a scos la lumină vulnerabilități grave în modul în care se desfășoară executările silite în România. O firmă străină cu sediul într-un paradis fiscal i-a blocat conturile pentru o datorie contestată, în baza unei sentințe despre care spune că a fost pronunțată fără ca ea să fie legal citată.
„Nici nu știam că sunt dată în judecată. Am aflat când mi-au fost blocate toate conturile și nu mai aveam bani pentru medicamente. Sunt o bătrână, nu un infractor”, spune Gabriela Antoniu.
Executarea silită a fost pusă în mișcare de Investcapital LTD, o societate comercială cu sediul în St. Julian’s, Malta, înregistrată la Financial Services Authority din această țară, dar cu „bază de operațiuni” în România prin intermediul unei firme intermediare din Târgoviște. Suma de recuperat: aproximativ 5.500 de lei, la care s-au adăugat penalități de întârziere și cheltuieli de executare, ajungând la peste 19.000 de lei.
Justiție în absență- executată silit a comanda unei firme off-shore
Contestația la executare a fost înregistrată la Judecătoria Iași în luna august 2025. În documentele depuse la dosar, Gabriela Antoniu susține că a fost nelegal citată, fiind trimisă corespondența la o adresă la care nu mai locuia de ani de zile. Conform actului său de identitate, reședința doamnei era înregistrată la un cămin de bătrâni din Iași, dar instanța i-a trimis citațiile la o adresă veche dintr-un cartier din Vaslui.
„Nu am avut ocazia să mă apăr. A fost o judecată în lipsă, iar acum plătesc cu banii mei pentru o greșeală birocratică. E ca și cum ai condamna un om fără să-l chemi la proces”, a spus bătrâna.
Pe 21 august 2025, Gabriela Antoniu, prin avocatul său, a cerut suspendarea provizorie a executării silite, invocând urgența și riscul de prejudiciu ireversibil, întrucât toate veniturile îi erau poprite. Pentru a depune această cerere, a fost achitată o taxă judiciară și o cauțiune de 1.469 lei.
Pe 27 august, instanța a respins cererea, motivând că nu există suficientă urgență, iar contestarea titlului executoriu nu este suficientă pentru suspendarea executării silite. În motivare, se afirmă că reversibilitatea sumelor este garantată prin „întoarcerea executării”, iar dificultățile rezultate din faptul că firma creditoare este înregistrată într-un paradis fiscal nu țin de urgență, ci de „executarea voluntară sau silită a eventualei decizii de restituire”.
„Adică dacă peste un an câștig procesul și firma dispare din Malta sau își schimbă numele, cui îi mai cer banii înapoi? Se joacă poker cu viața oamenilor.”, declară avocatul apărării, Andrei Ciuruc.
Au executat-o de 20 mii lei, pentru o datorie de 5 mii
Inițial, datoria era de 5.260,87 lei. La această sumă s-au adăugat: 40,29 lei – penalități de întârziere calculate inițial, 200 lei – cheltuieli de judecată, 11.205,65 lei – penalități pentru 426 de zile de întârziere (0,5%/zi) și 2.665,61 lei – cheltuieli de executare. În total: aproape 20.000 de lei pentru o datorie de cinci ori mai mică.
„Este o practică extrem de agresivă, în care creditorii speculează termenele și dobânzile punitive. Și mai grav este că se aplică același tratament unui pensionar fără apărare ca și unei firme care a fugit de fisc”, spune un expert fiscal care a dorit să rămână anonim.
Un nou caz în „industria creanțelor”
Investcapital LTD nu este un nume necunoscut în instanțele din România. Firma apare în sute de dosare de executare silită, aproape toate având același model: cumpără creanțe de la bănci sau firme de telefonie, obține rapid sentințe în lipsă, execută silit debitori fără resurse sau adună penalități exorbitante.
Surse din mediul juridic afirmă că multe astfel de companii funcționează ca veritabile uzine de executare, în care cetățeanul obișnuit are puține șanse reale de apărare, mai ales dacă este neinformat sau în imposibilitatea fizică de a se prezenta la procese.
