Pe colina științei ieșene, acolo unde odinioară răsuna glasul vocației și bătea inima medicinei curate, s-a instalat de ceva vreme un aer bimbășit, greu de respirat chiar și cu mască FFP2.
Sub sceptrul luminat al reftorului Scripcărel — autointitulat „Păstor al Adevărului și Decan al Rânduielii” — Umefeaua (a se citi UMF) trăiește o glorioasă epocă a întâmplărilor neortodoxe, unde hipocrizia e știință de bază, iar meritocrația a fost exmatriculată pentru abateri de la linia de partid.
Ultima ispravă? O lecție practică de… Trucologie Aplicată, predată în amfiteatrul concursurilor „pe bune”.
Doamna doctor R.P. cu dosar, competențe și coloană vertebrală (calități tot mai rare pe coridoarele universității), a îndrăznit să creadă că poate învinge sistemul cu probe și proceduri. Ce naivitate!
Ea a depus o plângere acuzând că metodologia comisiei a fost folosită doar pe post de decor birocratic.
În loc să taie osul nedreptății cu bisturiul logicii, comisia a preferat s-o plombeze cu pixul prieteniei de gașcă.
Concursul s-a desfășurat după algoritmul clasic: „Știm noi pe cine vrem!”.
Jurământul lui Hipocrat? A fost înlocuit de jurământul lui Ipocrit, o creație locală, care sună cam așa:
„Jur pe onoarea mea de cadru didactic conectat și bine plasat,
să nu las meritul să stea în calea aranjamentului.
Să premiez fidelitatea și să penalizez curajul.
Să ignor probele, să disprețuiesc procedurile
și să acționez mereu în interesul inamicilor transparenței.”
Și astfel, în timp ce în laboratoare se mai tocește câte un os și prin amfiteatre se predă încă anatomia, prin birourile deciziei se practică, cu o dexteritate uluitoare, chirurgia morală: se extirpă adevărul, se suturează tăcerile și se grefează obediența.
Umefeaua bimbășită?
Un caz de studiu perfect pentru un tratat de patologie instituțională.
Dar nu disperați. Într-o zi, poate chiar și reftorul Scripcărel va ajunge pacient — și va cere, cu glas tremurat, un doctor selectat pe merit. Ce ironie…
