La cel mai mare spital de urgență din Moldova, hoții intră și ies fără niciun stres, ca într-o garsonieră uitată descuiată. Sub „protecția” unei firme de pază plătite regește din bani publici, cu peste 100.000 de euro pe an, Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași a ajuns să funcționeze pe pilot automat – siguranța e doar pe hârtie, iar vigilența paznicilor, niște boșorogi care par mai degrabă pacienți ai vreunei secții de îngrijiri paliative, decât persoane cu contract de pază, e aproape hilară. O anchetă judiciară recentă scoate la iveală detalii revoltătoare: jafuri în miez de noapte, agenți de pază care dorm în bocanci și o administrație care ridică din umeri.
Deși Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași beneficiază de o finanțare generoasă pentru servicii de pază, realitatea din teren este una halucinantă: hoții intră, fură și dispar nestingheriți, în timp ce paznicii par mai degrabă niște pacienți uitați în curte. Un caz recent, judecat la Tribunalul Iași, scoate la lumină nepăsarea generalizată care domnește în cel mai mare spital de urgență din Moldova.
Pe hârtie – siguranță. În realitate – haos total
Cu un buget anual de peste 100.000 de euro alocat pentru securitate, Spitalul „Sf. Spiridon” ar trebui să fie un obiectiv greu de penetrat de persoane neautorizate. În practică, însă, accesul în incinta spitalului pare a fi mai liber decât într-un bloc fără interfon. Paza e asigurată, teoretic, de firma GIP EST, care a reușit performanța de a transforma serviciul de securitate într-un simulacru. Cei 12 agenți, majoritatea vârstnici, dau mai degrabă impresia că au nevoie de supraveghere medicală, nu că ar oferi protecție vreunui obiectiv.
Într-o instituție medicală de rang județean, unde circulă zilnic sute de cadre medicale și mii de pacienți și aparținători, breșele de securitate sunt nu doar inacceptabile, ci pur și simplu periculoase.
Noaptea în care spitalul a fost jefuit sub nasul paznicilor
Un dosar penal aflat pe masa judecătorilor ieșeni a arătat exact cât de permeabil este sistemul de securitate de la „Sf. Spiridon”. În noaptea de 17 spre 18 iulie 2019, Constantin Bogdan Boleac, muncitor român întors din Marea Britanie și dependent de jocuri de noroc, a pătruns nestingherit în incinta spitalului. În căutarea unui grup sanitar, a ajuns în vestiarul cadrelor medicale din demisolul Clinicii III Chirurgie. Ușa? Închisă, dar neasigurată. Paza? Inexistentă.
Acolo, hoțul a forțat ușa unui dulap metalic și a furat geanta unei infirmiere aflate în tură de noapte. A plecat cu 900 de lei în numerar, trei carduri bancare și… bilețelul cu codurile PIN scrise de mână. A ieșit fără grabă din spital, fără să fie întrebat cine este sau ce face.
Banii furați, pierduți la „păcănele” în aceeași noapte
În doar două ore de la furt, Boleac a retras ilegal 6.900 de lei de pe cardul infirmierei de la mai multe ATM-uri din Iași. A încercat chiar și retrageri mai mari de 1.000 de lei dintr-o singură tranzacție, dar a fost oprit de limitele impuse de bancă.
S-a oprit apoi la sălile de jocuri RedSevens și MaxBet din oraș, unde a pierdut toți banii. Nu i-a fost de-ajuns. A continuat retragerile până în zorii zilei, iar până la ora 00:26 pe 18 iulie, Boleac golise cardul.
Până când infirmiera Damian Elena, a realizat în dimineața următoare că fusese jefuită, prejudiciul era deja produs. Hoțul era de negăsit, iar paza – complet la furat.
Nici o zi de pușcărie pentru hoțul din pandemie
Procesul penal a durat ani de zile, fiind îngreunat inclusiv de pandemia COVID-19. În final, instanța a decis: pentru furtul calificat – procesul a fost încetat din cauza prescripției. Pentru acces ilegal la sistem informatic și efectuare de operațiuni financiare frauduloase, Boleac a fost condamnat la 1 an, 9 luni și 10 zile de închisoare… cu suspendare.
Așadar, nici o zi de detenție efectivă. Prejudiciul a fost, în mare parte, recuperat, dar mesajul transmis e clar: la „Sf. Spiridon” poți intra, fura și pleca fără nicio urmare.
Contactați de „7Est”, reprezentanții Spitalului „Sf. Spiridon” nu au dorit să comenteze cazul. Întrebați despre criteriile de selecție ale firmei de pază, despre eventualele măsuri de disciplină sau contracte reziliate, conducerea a pasat răspunderea către „procedurile legale aflate în desfășurare”.
Cu alte cuvinte, nimeni nu e vinovat, nimeni nu răspunde, nimeni nu vede. Nici camerele de supraveghere, nici paznicii, nici administrația. Doar hoții, ei văd tot.
Acest caz reliefează fidel un sistem vulnerabil, anchilozat, în care lipsa de responsabilitate e acoperită cu contracte grase și indiferență cronică. Atât timp cât firmele de pază sunt selectate pe criterii care nu au legătură cu eficiența, iar angajații sunt mai aproape de azil decât de sală de forță, spitalele rămân locuri unde pacienții și personalul sunt expuși la pericole reale.
