În tânăra, dar veșnic obosită republică a Pășcanilor, s-a inventat o nouă formă de guvernare. Adică stăm, ne uităm, contemplăm, și când e timpul să facem treabă, zicem: „Eh, las’ că… s-a prescris!”
Moftangiul Pintilie, primar de Pașcani și somnoros de profesie bugetară, a fost rugat frumos de Curtea de Conturi în mod repetat și expres (adică nu cu ziarul, cu pixul și hârtia oficială!) să recupereze 160.000 de lei din bugetul local. Adică banii babii fără pensie, ai elevului fără geamuri la școală și ai asfaltului care-și așteaptă viața? Și dumnealui, mangafaua, în spiritul unei tradiții vechi de când balamaua statului scârțâie, a tot stat… un an… și încă jumătate? Ce e asta, administrație sau yoga pe fotoliul de piele?
Iar când, în sfârșit, băgă hârțoaga în Judecătorie, a făcut-o după termenul de prescripție, cu eleganța cu care un motan beat calcă pe o coardă de vioară! Și, nu doar atât, și-a mai adus aminte să-l învinuiască doar pe fostul primar, uitând subtil de cei 25.000 de lei care atârnau, timid, de mâna dumisale. Asta nu e uitare, domnule, e strategie de mangafa moftangit! Știți cum zice românul? „Fură și scapă, că vine termenul salvator!”
Și-acum, ca să nu creadă onor cititorimea că ne-am trezit cu revelații în vis, trebuie să mulțumim fraților noștri presari, cei care au scotocit prin documente, rapoarte și bârnele birocrației, ca să iasă adevărul la lumină. Cinste lor! Noi doar l-am condimentat puțin, că vorba aceea: adevărul gol e rece, dar cu un pamflet pe deasupra… prinde rău la ficat!
Iar cetățeanul? Ăla care-și plătește impozitele, care circulă printre gropi și votează o dată la patru ani rămâne cu paguba, cu rușinea și cu lecția de drept administrativ din jungla prescripției.
Încheiem, stimabililor, cu o propunere: de ce să mai angajăm juriști la Primărie? Să punem un ceas cu cuc pe perete! Când se prescrie un prejudiciu, cucul să cânte vesel de două ori și să fluture un steag cu inscripția: „Victorie! Am mai scăpat un hoț!”
