Cine a fost cu adevărat Ion Iliescu? Moartea fostului președinte aduce din nou în prim-plan întrebări esențiale despre regimul pe care l-a creat și despre moștenirea sa politică. Politologul Vladimir Tismăneanu, expert în istoria comunismului, a publicat o serie de mesaje tranșante în contextul în care Iliescu se afla în stare critică, cu puțin timp înainte de deces.
Se încheie o epocă. Dar sistemul Iliescu rămâne
Vladimir Tismăneanu a reacționat pe rețelele sociale cu o serie de postări directe, în care spune că dispariția fizică a lui Iliescu nu echivalează cu dispariția regimului pe care acesta l-a construit:
„Se încheie o eră. Comitetul de Organizare a Funeraliilor de Stat s-a reunit. Ion Iliescu este internat în stare gravă la Spitalul SRI, instituție succesoare a Securității direct implicată în mineriada din iunie 1990. În final, totul ajunge să facă sens. Bilanț global negativ.”
Tismăneanu descrie sistemul Iliescu ca fiind paternalist, cleptocratic, ostil justiției independente, dar și promotor al unei democrații simulate, corupte din temelii.
Ion Iliescu și mitul “comunismului cu chip uman”
Politologul respinge ideea că fostul președinte ar fi reprezentat o formă mai blândă a regimului comunist:
„Iliescu nu a simbolizat comunismul cu chip uman. A fost exponentul capitalismului cu chip securist.”
Chiar dacă a avut momente de aparentă deschidere, cum ar fi integrarea României în NATO, Tismăneanu punctează gesturi controversate, precum decorarea lui Vadim Tudor și Miron Cozma cu ordinul „Steaua României”.
Trecutul revizitat: mineriadele și demonizarea intelectualilor
Un capitol central în critica adusă de Vladimir Tismăneanu este rolul lui Iliescu în organizarea și tolerarea violențelor din perioada mineriadelor, în special cea din iunie 1990.
„Ura a fost cimentul care a ținut laolaltă corpul politic fesenist. O ură socială utilizată ca diversiune. Se uită că mineriada a însemnat și agresiuni împotriva populației rome.”
Conform lui Tismăneanu, Iliescu și apropiații săi – Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu – au construit un discurs de demonizare a intelectualilor și o atmosferă de teroare civică.
Fanatismul anilor ’90 și “democrația originală”
Pentru cei tineri, multe dintre episoadele anilor ’90 par greu de înțeles. Tismăneanu descrie perioada ca o erupție de bestialitate politică și confuzie socială, din care s-a născut ceea ce el numește o „democrație originală”:
„Era o dezlănțuire de instincte primitive. Dar nu era o manifestare spontană. Țintele erau indicate cu precizie: sediile partidelor istorice, redacția ‘României Libere’, Grupul pentru Dialog Social.”
Pentru detalii istorice despre mineriadă, se poate consulta și pagina oficială Wikipedia.
O lanternă pentru noile generații
Tismăneanu subliniază că a publicat zeci de pagini despre Ion Iliescu și regimul său, iar tinerii ar trebui să le folosească nu ca formă de exonerare, ci ca instrument de înțelegere a istoriei recente:
„Pentru cei mai tineri poate fi o lanternă. O cheie. Un instrument de înțelegere. Nu însă o tehnică de exonerare.”
