Prim-ministrul României, Ilie Bolojan, a cerut tuturor miniștrilor din cabinet să transmită către Cancelaria Prim-Ministrului declarațiile de avere și de interese depuse după numirea în funcție, împreună cu acordul pentru publicarea acestora pe site-ul oficial al Guvernului României.
Premierul recomandă ca documentele să fie publicate și pe paginile oficiale ale ministerelor, încurajând aplicarea aceleași măsuri pentru toate persoanele cu funcții de demnitate publică din subordinea acestora.
Solicitarea premierului Ilie Bolojan
Decizia vine în contextul angajamentului Guvernului pentru transparență și integritate, asumat încă de la momentul învestirii.
Premierul a subliniat că publicarea voluntară a declarațiilor este un gest de responsabilitate față de cetățeni și o dovadă de respect față de valorile democratice.
Context legal și decizia Curții Constituționale
Decizia CCR din 29 mai 2025
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2025, publicarea declarațiilor de avere și interese conform Legii nr. 176/2010 poate aduce atingere dreptului la viață intimă, familială și privată.
Cu toate acestea, Ilie Bolojan consideră că, în exercitarea unei funcții publice, există o obligație morală și politică care trebuie să prevaleze asupra acestor rezerve.
Declarația premierului
„Transparența în exercitarea funcției publice nu este doar o obligație legală, ci un principiu care stă la baza funcționării acestui Guvern. Publicarea voluntară a declarațiilor de avere și de interese este un gest de responsabilitate în fața cetățenilor și o dovadă de respect față de valorile democratice.” — Ilie Bolojan
Impactul măsurii asupra administrației publice
Beneficii pentru încrederea publică
Specialiștii în guvernanță consideră că această măsură ar putea contribui la creșterea încrederii publice în instituțiile statului, reducând suspiciunile de corupție și conflicte de interese.
Posibile limite și critici
Criticii atrag atenția că decizia CCR ar putea împiedica aplicarea acestei măsuri la scară largă, iar publicarea voluntară nu are aceeași forță obligatorie ca o prevedere legală.
