Un tânăr român își strigă durerea și revolta pe canalul său de YouTube, după ce tatăl său a murit în chinuri, la doar 9 zile după o operație de cancer, într-unul dintre cele mai cunoscute spitale din România – Institutul Regional de Oncologie Iași (IRO). Ce părea a fi o intervenție chirurgicală cu șanse de recuperare s-a transformat rapid într-un coșmar medical, plin de tăceri suspecte, asigurări false și, în final, o moarte suspectă acoperită cu explicații seci.Moarte suspecta de cancer de colon,la IRO Iasi.
Tânărul povestește cu voce tremurândă și ochii înlăcrimați cum tatăl său, diagnosticat cu cancer de colon, a fost internat la IRO Iași și operat în data de 28 iunie 2024. Nimeni nu le-a spus că bărbatul avea să fie victima unei infecții nosocomiale contractate chiar în spital – o bacterie care i-a provocat un șoc septic fatal.
9 zile până la moarte: mărturia unui fiu despre coșmarul trăit de tatăl său bolnav de cancer la IRO Iași
„Sâmbătă, la ora 2:24 dimineața, m-a sunat mama să-mi spună că tata e bine. Plângea, dar zicea că e bine. Vineri seara, îmi spusese că e foarte grav, că e la terapie intensivă. Nu înțelegeam cum într-o zi e bine și în alta moare. Luni dimineață, m-a sunat și mi-a zis doar atât: ‘A murit.’”
Povestea a început să se destrame încet, din ziua de marți, 2 iulie, când pacientului i s-a făcut brusc rău. Avea diaree severă, iar medicii au decis să-i pună o sondă. Miercuri, starea lui se agravează. Mama tânărului începe să ceară răspunsuri. Dar primește, în schimb, minciuni liniștitoare.
„Doctorii îi spuneau mamei că totul e sub control. Că e bine. Joi, mama s-a dus din nou la spital și a văzut clar că nu era în regulă. Era palid, îi tremurau mâinile. Doctorul continua să spună că totul e în regulă, pentru că, vorba aia, vorbise cu el la telefon…”
Femeia, în disperarea ei, l-a convins pe bărbat să iasă din pat și să facă câțiva pași pe hol. Nu au apucat să meargă prea mult. S-a prăbușit sub ochii ei, în fața salonului. A început să țipe. Abia atunci, cadrele medicale au început să se miște.
„Au venit asistentele, doctorii, și abia atunci au început să facă ceva. Până atunci, îl ignoraseră. I-au spus mamei că nu mai are voie să intre în salon.”
Pacientul a fost mutat de urgență la terapie intensivă, dar era deja prea târziu. Vineri, 5 iulie, medicii recunosc, pentru prima oară, cât de gravă e situația: bărbatul era în stare critică și nu mai avea nicio șansă de supraviețuire.
După moartea tatălui său, familia începe să ceară dosarul medical complet. Este refuzată în mod repetat. Pretextul? Mama tânărului „nu era trecută în fișa de internare”.
„Ne duceam la DSP, ne trimiteau înapoi la spital. Cei de la spital ziceau că nu apare în fișă. A fost un joc al hârtiilor. Nu voiau să ne dea dosarul.”
Abia mai târziu, familia a aflat ce se ascunsese în spatele ușilor închise: bărbatul contractase o infecție nosocomială în spital – o bacterie letală care i-a provocat șoc septic și insuficiență multiplă de organe. O infecție intraspitalicească despre care familia nu a fost informată în niciun moment pe parcursul celor 9 zile de agonie.
„Ne-au mințit. L-au omorât cu zile. Dacă știam, poate-l duceam în altă parte. Nici nu ne-au spus că are bacterie.”
Familia a depus plângeri oficiale la Direcția de Sănătate Publică, la Colegiul Medicilor și la toate instituțiile competente. A fost plimbată timp de un an, pentru ca într-un final, să primească un răspuns standardizat: „Toate protocoalele au fost respectate. Nu există dovezi de malpraxis.”
Cazul bărbatului mort la IRO Iași nu este singular. România se confruntă cu o problemă sistemică: infecțiile nosocomiale sunt o realitate gravă, ascunsă de multe spitale sub preșul birocrației, iar familiile pacienților devin simple statistici. Nimeni nu răspunde, nimeni nu plătește.
Povestea pe larg aici:
