Într-un colț de țară, pe-un picior de muncipiu de lingă Pălas, unde legea se mișcă precum birjarul beat la schimb de tură, trăia și făcea afaceri cu talent fiscal un anume Gheorghe Mână Stirianu – un moftangiu cu simțul deducerii TVA-ului mai fin decât tăria din garsoniera contabilului. Omul nu figura nicăieri în acte, dar conducea firma cu mâna sigură a unuia care știe că Statul e chior și doarme.
Firma, evident, era o societate „fantomă”, dar nu genul care bântuie – ci una care facturează ficțiuni cu talent literar. Între 2010 și 2013, moșul nostru deducea milioane din ce nu vindea, livra, sau măcar visa. Așa, din pix și din calcule voioase, bugetul statului s-a trezit cu o gaură de aproape 2 milioane de lei – de parcă era colacul de salvare al unui vapor ce pleca spre Insula Evaziunii.
Dar iată că vine și Coana Giustiția, sau mai bine zis „Onor dom’ judecător Lefter Popescu”, un domn cu robă, cronometru stricat și o înclinație naturală spre amânare cronică. După ani și ani de expertize, termene pierdute, martori care s-au evaporat și arhive dispărute precum mustața lui Mangafaua, dom’ Lefter trage linie: „S-a prescris, domnilor! Prea târziu să mai pedepsim ceva, prea devreme ca să ne pară rău.”
În spate, procurorul Bampirache (zis și „Zeița Cu Ultimul Cuvânt, dar Întotdeauna Târziu”) mormăie ceva de „tragere la răspundere penală”. Dar nimeni nu-l aude, căci deja grefiera închide dosarul cu sunetul clasic de „game over”.
ANAF, bieți funcționari ai birocrației, vin și cer sechestru. Se aprobă, desigur. Dar pe ce? Că toate bunurile domnului Mână Gheorghe Stirianu au dispărut subit, ca nisipul în clepsidra legislației favorabile. Sechestrul rămâne ca o fotografie a unei fripturi într-o casă fără farfurii.
Și astfel, cu legea în buzunarul interior al hainei, Gheorghe Mână ăasta, zis și Minăstireanu pleacă liniștit către apusul fiscal al vieții sale, lăsând în urmă un stat păcălit, o instanță blazată și un popor care plătește nota.
Morală?
Nu-i nevoie să fugi din țară cu banii. E de-ajuns să fugi de termenele procesului. Prescripția face restul.
Și când legea îți dă voie să scapi, nu-i mai nevoie de avocat – îți ajunge calendarul. QED bibicilor, QED și la maimare!
