La Dobrovăț, stimaților, nu-i pădure fără hoț, dar nici hoț fără funcție. Aici, legea se scrie cu pixul cumnatului și se semnează cu parafa cumătrului. În mijlocul frasinilor tăiați și al mioarelor vândute pe bon de încredere, pădurarii s-au transformat în belferi, iar șefii lor în boieri de codru.
Mitrea, pădurarul cu haine de pe el și visuri de Mercedes, și-a început cariera cu o drujbă și o relație. Astăzi, conduce două cantoane, o flotă de mașini și un comerț silvic la negru, mai eficient decât ANAF-ul. Îl secondează inginerul Bolfă – specialist în „vize de legalitate”, dar și în imobiliare plătite cash, din lemn convertit în euro. Totul sub privirea blajină a lui Doncean, director și cumătru, care taie și spânzură, doar dacă nu se taie mai întâi copacul.
Controlul? O glumă scrisă pe genunchi. Postelnicu, cumnatul primarului Martinuș, a găsit trei metri cubi dispăruți, taman cât să nu deranjeze Codul Penal. În schimb, Codul Silvic e frecat zilnic între două ștampile și o tranșă de miei.
La marginea pădurii „Buda”, lemnul dispare ca în basme, cu autoutilitara fermecată. În timp ce activiștii se îneacă în indignare, pădurea se evaporă, bucată cu bucată, în numele liniștii politice și al cotizației de partid.
Dobrovățul nu-i sat, bibicilor, e sistem. Cu cumetri, moftangii și mamgafale care fac din hoție o carieră și din lege o poveste de adormit contribuabili. Iar cine întreabă prea tare, e poftit afară din poveste, înainte să se taie și frunza din fața ochilor.
