Stimați bibici foști alegători buni sau răi. Așa cum Bădia Niuton din iuchei a descoperit gravitația când i-a căzut un măr în cap, națiunea noastră a descoperit „fenomenul Bolovan” când i-a căzut… Bolovanul. Nu metaforic, ci fix din vârful piramidei instituționale, unde a ajuns printr-o combinație letală de tupeu, populism și ignoranță ambalată patriotic.
Politicianul Bolovan, plecat de jos, de la un muncipiu de giudeț, și-a clădit reputația nu pe idei, ci pe demolări. Cît a fost șăf pe acolo distrugea câte ceva: ba desființa enstituții, ba arunca abuziv mii de oameni în stradă, ba încrederea în educație. A devenit rapid idolul haterilor și frustraților, a celor care cred că „sistemul” și bujetarii amărâți e de vină pentru tot, inclusiv pentru faptul că au uitat ei parola la e-mail.
Sub sloganul „Dărâmăm ca să nu mai construim prost”, Bolovan a închis spitale, a restructurat instituții și a lăsat zeci de mii de oameni „pe drumuri”, la propriu. Dar iată ironia: drumurile alea chiar erau neasfaltate, pentru că Bolovan dizolvase și Compania Națională de Infrastructură, pe motiv că „nu livrează rezultate în timp ce eu livrez vorbe gratis”.
Cu o carismă de excavator și o logică de buldozer, mangafaua a reușit să transforme haosul în administrare. Orice întrebare primea era întâmpinată cu celebra replică: „Să dăm cu ei de pământ!” — un eufemism pentru reformă, în viziunea lui. Noroc că nu a rămas Președinte enterimar pe veci. Că ne îngropa pe tăți!
Criticii l-au numit „groparul administrației”, dar el preferă termenul „eliberator”. Și are și dreptate: a eliberat sute de funcționari de locurile lor de muncă, a eliberat ministerele de competență și a eliberat poporul de iluzii.
Adevărul e că Bolovan nu conduce o țară, bibicilor. Moftangiul o rostogolește.
