Într-un oraș aflat în plină transformare urbană, Poliția Locală din Iași pare să fi rămas înțepenită într-o realitate paralelă, dominată de abuzuri, incompetență și o sete patologică de amendă. Sub comanda unui director decorativ și populat de pensionari reciclați, paznici fără vlagă și „gardieni” cu aere de stăpâni, această structură bugetară a devenit un coșmar cotidian pentru cetățenii de bună-credință. 7Est vă prezintă o radiografie a Poliției Locale Iași, o structură de hărțuire sistematică a cetățeanului, ce ar trebui regândită din temelii sau desființata fără regrete.
Iașul trăiește, zi de zi, cu spectrul unei instituții care ar fi trebuit să garanteze liniștea publică, dar care, în realitate, pare tot mai mult o distrofie instituțională: Poliția Locală. Cu figuri cenușii și comportamente adesea discreționare, structura pare să se fi transformat într-un mecanism de hărțuire sistematică a cetățeanului, în loc de a fi un bastion al siguranței urbane. Sub aparența disciplinei și ordinii se ascunde o rețea birocratică anacronică, plină de impostori cu epoleți și foști polițiști reciclați, care acum funcționează într-o bulă ruptă de realitatea urbană.
Poliția Locală Iași: o cloacă bugetară cu caschetă, dar fără minte
La Iași, „polițistul local” nu mai este de mult timp o autoritate credibilă. Mai degrabă o sperietoare birocratică, un actor amator într-o uniformă prea largă și o instituție ramolită care face totul, mai puțin ce trebuie. Pe banii noștri, desigur. Poliția Locală din Iași este o distrofie socială și instituțională, o adunătură de figuri dubioase și neșcolite, fără empatie și pregătire, o structură care se afundă zilnic în ridicol, îmbibată de foști polițiști reciclați, pensionari care fug de năsălie, o căpușă fără fundament pe un buget local de apartament. Peste 80% din această structură sunt paznici grizonați, dar fără experiență și capacitate fizică de intervenție. În ciuda acestei situații, aceste anacronice forme de viață care colcăie doar în zonele centrale, plătite din plin de contribuabili – salariul mediu pentru un politist de la Locală care se ascunde de ani de zile de contribuabili ajunge la 7000 lei, în timp ce un angajat din sectorul privat care se spetește să-și ia salariul pe principii competitive de abia ridică 4000 de lei, nu fac altceva decât să muște mâna care îi hrănește. Colac peste pupăză, abuzurile acestor impostori sunt acoperite chiar de primul șef al structurii de putori – directorul Liviu Zanfirescu, un personaj buruienos care nu poate ține în frâu aceasta sleahtă bugetară, fiind cazuri în care el însuși este condus de subalterni, mulți dintre ei cu probleme psihice, sociopati cu probleme de integrare în comunitate sau chiar cu probleme penale.
Conducerea Poliției Locale? Inexistentă.
Liviu Zanfirescu, directorul acestui fiasco instituțional, a reușit performanța de a nu deranja cu nimic haosul pe care ar trebui să-l gestioneze. Inapt să reformeze, incapabil să disciplineze, omul pare că are o singură misiune: să gireze neputința cu indiferență. În subordinea sa, zeci de pensionari reangajați, foști milițieni sau paznici cu ifose de torționari urbani, patrulează orașul cu un singur scop – să vâneze. Nu hoți, nu scandalagii. Ci cetățeni normali, vulnerabili, oameni care au avut neșansa să parcheze lângă o groapă greșită.
Acest director care mimează conducerea este un personaj opac și fără vlagă. Nu a reorganizat nimic dintr-o structură profund coruptă de propria incompetență. Nu a impus criterii clare de performanță. Nu a curățat instituția de impostori.
În cazuri punctuale, când subordonații săi sunt acuzați de abuz, Zanfirescu se eschivează, minimalizează și pasează responsabilitatea către cetățean. În loc să apere cetățeanul onest, el devine un scut pentru abuzatori.
Cei din subordine – unii cu antecedente psihologice, probleme penale sau pur și simplu incompatibili cu orice standard minim de empatie publică – acționează adesea în afara oricărei logici administrative. De ce? Pentru că pot. Iar șeful nu-i controlează. Sau, mai grav, nu vrea.
Cazul Petru Hordilă: paznicul devenit justițiar urban
Un exemplu recent care a inflamat spiritele a fost valul de amenzi aplicat în cartierul Alexandru cel Bun, într-o zonă afectată de lucrări majore de infrastructură. Strada Milcov – un crater continuu, parcarea de sub pasaj – dezafectată. Locuitorii, în lipsa unor alternative reale, au fost sancționați fără avertismente, într-un mod ce pare mai degrabă dictat de răzbunări personale sau norme de „performanță”.
În zona Pieței Alexandru cel Bun, în plin șantier, un individ pe nume Petru Hordilă – simplă coincidență cu fostul șef Alexandru Hordilă – s-a remarcat printr-o veritabilă campanie de „execuții” contravenționale. Fără avertismente, fără somații, fără bun-simț. Doar cu o sete de pedeapsă care frizează patologia, Hordilă a aplicat amenzi maxime unor oameni care încercau, pur și simplu, să-și ducă traiul printre utilaje. Amenzi aplicate în cuantum maxim unor oameni care n-aveau unde parca, în condițiile în care strada Milcov este complet impracticabilă, iar parcarea de sub podul ACB este dezafectată din cauza lucrărilor la infrastructura rutieră.
Când i s-au cerut explicații, directorul Zanfirescu a dat-o pe după cireș: „Nu sunt amenzi, sunt fluturași informativi” și „dacă primesc amenda, se descurcă în instanță”. Fluturași care ulterior au venit cu Poșta și au scos 1300 de lei din buzunarul unor ieșeni fără vină. Această dublă măsură și lipsă de asumare reprezintă esența instituției: lașitate, complicitate, parazitism.
Această nouă coadă de topor, pe nume Petru Hordilă, s-a pus să își facă norma de amenzi, după bunul plac, discreționar, pe spatele riveranilor din zona pieței Alexandru cel Bun, care și-au parcat mașinile care pe unde au apucat deoarece zona era în șantier. În loc de avertismente sau somații, scursura a aplicat amenzi în cuantum maxim, din rea voință si o crasă lipsa de caracter, trecând peste etapele primare gen somație sau avertisment. Mai mult, în week-end, ieșenii care vin la piața agroalimentară Alexandru cel Bun, își parchează mașinile după blocuri, iar în zonă se creează adevarate ambuteiaje, momente în care, în zonă nu găsește niciun polițist local pentru a debloca situatia. Dar dimineața, pe răcoare, în spatele blocurilor, apar ca niște căpușe flămânde. Cu carnetul de amenzi pregătit și cu ochiul format pentru „fraierul” care parchează într-un loc improvizat.
Actori triști într-o piesă absurdă
Acești polițiști locali nu sunt decât niște actori triști într-o piesă absurdă, în care cetățeanul de rând e inamicul, iar realii infractori sunt lăsați să prolifereze. Unde sunt polițiștii locali când trebuie? Noaptea? Niciunul. Când sunt scandaluri? Dispar.Când sunt golani care distrug parcuri? Nu-i vezi.
“Cât de scursură umană să fii, nemernicule puhav de bine nemeritat, să iei de la gura unui copil sau din pastilele unui om bolnav , doar pentru a te lăuda în fața șefilor că ai făcut căcatul praf, că ți-ai adus uriașul aport la umflarea artificială și imorală a unor venituri într-o instituție fără cap și coadă? 1300 de lei, nemernicule, pentru o parcare? Stârv de om! Să dai o amendă celor care distrug parcurile de joacă sau golanilor care fac scandal sau tâlharesc lumea prin Iași nu ai fi în stare, că te caci pe tine din mers!”, este oful unui cetățean din cartierul Alexandru, amendat pe nedrept de Hordilă Petru.
Toate aceste abuzuri nu ar fi fost posibile fără tăcerea complice a șefilor Politiei Locale, vinovat principal fiind directorul Liviu Zanfirescu, un îmbuibat care nu a fost în stare să facă o reorganizare într-o structură anarhică de paznici. Întărirea capacității de reacție a acestei structuri, nu împotriva cetățenilor de bună credință sau a celor vulnerabili, ci a indivizilor cu tendințe infracționale, nu este nici pe departe un deziderat al directorului Zanfirescu . Ori, prin însăși prezenta acestor polițiști printre noi se accentuează starea de insecuritate, de nesiguranță publică.
“Grohaim în ținută de paradă, călărim niște bidivii prin centrul târgului și futem benzina și celelalte resurse din contribuția iesenilor, doar pentru a face umbră pământului, doar pentru a îndopa porcește budihanele de neam prost. Ori le plesnesc burdihanele, ori atârnă hainele pe acești trântori bugetari care nu inspiră nimănui incredere. Niște Stani și Brani, în varianta târie brâu”,susține un alt ieșean.
Avere fără acoperire morală
Da, niște trântori cu declarații de avere care frizează nesimțirea. Conform declarației de avere, Petru Hordilă deține două apartamente, un teren și are un venit anual de peste 1.000 euro, la care se adaugă sporuri, bilete de vacanță și normă de hrană. Din ce? Din amenzi, din pază mimată, din conflict alimentat. Asemenea personaje nu aduc ordine în oraș, ci contribuie la o atmosferă de neîncredere, suspiciune și ură socială.
Ce prerogative suplimentate să dai la astfel de paznici al căror singur scop în funcție este să hărțuiască și să amendeze cetățeanul de buna credință, trecând, în pas alert, pe lângă infractori? Marea lor frustrare este aceea că sunt conștienți de faptul că nu- și pot depăși condiția, că sunt doar niște simpli paznici comunitari îmbrăcați în haine de polițiști locali. Pentru ei nu contează ca este haina statului, ci doar cât de mult poate profita de acest lucru.
Până și eficiența unei firme de pază este mai mare decât cea a acestei structuri de tocat banii publici, drept dovadă stand contractele multiple pe care societățile Primăriei le au încheiate cu diverși agenți economici de profil pază și protecție.
Cât mai tolerăm această farsă instituțională?
Iașul are nevoie de ordine, nu de simulacre de autoritate. Are nevoie de protecție, nu de hărțuire. Are nevoie de poliție, nu de un batalion de pensionari cu frustrări și uniforme. În actuala formă, Poliția Locală Iași nu este altceva decât un aparat de opresiune, o fabrică de amenzi și o gaură neagră pentru fondurile publice. Pe de altă parte, este ceva ciudat în felul în care Poliția Locală Iași tratează oamenii decenți. Cu aroganță, cu dispreț și amenzi abuzive.
Abateri și infracțiuni reale sunt la tot pasul, dar polițiștilor locali le este frică să intervină acolo unde chiar ar trebui să fiți prezenți. Nu fac nimic care să aducă Iașul într-o lumină pozitivă și nici pe cetățean într-o zonă de siguranță. Au mâinile murdare de la atătea amenzi abuzive și sufletul înegrit de ură față de ieșenii corecți. Nimic curat. Nimic solid în această structură parazitară. Totul cu zgomot, cu festivism ieftin și amatorism de top. Câtă ură, câtă prostie, câtă frustrare trebuie să fie concentrată într- un om, într-o structură bugetară, ca să îți hărțuiești și împovărezi prin amenzi abuzive proprii plătitori de salarii? Poliția Locală Iași este o structură care trăiește din conflict, se hrănește cu suspiciune și face carieră din ură față de ieșeni. Nu ființează ca să aducă siguranță pe străzi, ci ca să aducă dezbinare și să strice acolo unde trebuie reparat. Niște trântori care trăiesc pe spinarea ieșenilor sătui de abuzurile acestor putori,
Un agent local, cu o pregătire fizică demnă de un serial de comedie și competențe civice aproape inexistente, încasează peste 7000 de lei lunar. Pe ce? Pe zero intervenții reale, pe lipsă de empatie și pe festivalul nesfârșit al abuzului birocratic. În cifre și în fapte, realitatea Poliției Locale Iași e halucinantă. Un procent important dintre angajați sunt foști polițiști pensionați, paznici fără pregătire reală în managementul conflictelor urbane, figuri șterse sau, dimpotrivă, tupeiste, cu burți care dau peste centura regulamentară, cu priviri goale și reacții lente. În loc să fie o forță de sprijin pentru comunitate, Poliția Locală e un corp în descompunere, cu o medie de vârstă peste 50 de ani și o capacitate fizică de intervenție care frizează ridicolul.
Lipsesc noaptea, dar se trezesc devreme să hărțuiască
În weekend, când piața din Alexandru e plină de oameni, nici urmă de patrule. Când apar, dimineața, o fac doar ca să identifice ținte ușoare: bătrâni, femei, oameni singuri care parchează „la risc” pentru a putea merge la medic, la piață, la serviciu.
Nu-i vezi luând atitudine împotriva celor care vandalizează locurile de joacă, nu intervin în conflictele de stradă, nu sancționează găștile de cartier care terorizează zonele. De ce? Simplu: le este frică.
Poliția Locală Iași nu este, în forma actuală, o instituție funcțională. Este un refugiu pentru ratați cu trecut „în uniformă”, o rețea bugetară care trăiește din conflict și supraviețuiește pe spinarea celor decenți. În loc să fie o forță de protecție și sprijin, e o amenințare latentă la adresa liniștii publice.
Soluția ar fi o reformă drastică și recalibrare completă a atribuțiilor. Până atunci, ieșenii trebuie să știe că Poliția Locală nu este de partea lor. Este, mai degrabă, împotriva lor. Cine veghează asupra celor care ar trebui să ne vegheze? Și cât timp vom mai tolera o instituție care s-a transformat într-un monstru birocratic, hrănit din fricile și portofelele noastre?
Un sistem rupt de comunitate
Poliția Locală din Iași a devenit, în ochii multor ieșeni, mai degrabă un aparat de taxare și dispreț față de cetățeni. Activitatea acesteia este pusă în umbră de lipsa de transparență, de lipsa de empatie și de eficiență în teren. Într-un oraș care are nevoie de vigilență și ordine în zonele critice – cartiere problematice, locuri aglomerate – Poliția Locală se refugiază în zone comode, unde poate aplica amenzi fără opoziție.
Mulți ieșeni cer fie reorganizarea din temelii, fie chiar desființarea acestei structuri, cu transferul atribuțiilor către Jandarmerie sau Poliția Națională.
Poliția Locală Iași nu este doar ineficientă. Este, în forma sa actuală, o instituție care degradează încrederea cetățeanului în autoritatea publică. Nu pentru că nu poate mai mult. Ci pentru că nu vrea. Pentru că s-a obișnuit cu confortul salariilor nemeritate, cu aroganța costumelor oficiale și cu lipsa oricărui control real. A devenit o insulă de impostură pe un ocean de nevoi reale.
Până când ieșenii nu vor cere, vocal, reformă reală, iar autoritățile locale nu vor demonta această structură anchilozată, Poliția Locală va rămâne ceea ce este: un simptom al eșecului administrației locale.
