Cu prilejul aniversării a 35 de ani de la reînființare, la Mănăstirea Hadâmbu din județul Iași, va poposi timp de o săptămână, în perioada 16-23 mai 2025, racla cu un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.
Acestea vor ajunge în aşezarea monahală din Dealul Mare vineri, 16 mai 2025, la ora 17:00, de la Mănăstirea „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” şi „Sfântul Pantelimon” din Agia Larisa – Grecia. Pelerinajul are loc cu binecuvântarea Preafericutului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, și a Înaltpreasfinţitului Părinte Ignatie, Mitropolit al Demetriadei.
Duminică, 18 mai, de la ora 9:00, Sfânta Liturghie dedicată împlinirii a 35 de ani de la reluarea vieţii monahale a Mănăstirii Hadâmbu va fi oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Din soborul arhiereilor vor face parte Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Antonie, Episcopul de Bălţi, şi Preasfinţitul Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon va pleca spre Grecia, vineri, 23 mai 2025.
Sfânta Mănăstire Hadâmbu datează din a doua jumatate a secolului al XVII-lea (anul 1659). Este o ctitorie veche a unui boier grec pe nume Iani Hadâmbu. De-a lungul timpului, pe aici s-au perindat mai multe generații de călugări greci. Ei au ajuns cu viețuirea până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când a fost dată legea secularizării averilor mănăstirești (1863).
În urmă acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea. În aceste condiții, mănăstirea rămâne părăsită până în anul 1937, când vin primii călugări români, păstoriți de ieromonahul Iov Mazilu. Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în anul 1959, în urma unui decret, sunt dați afară din mănăstire.
Astfel, Mănăstirea Hadâmbu rămâne părăsită din nou timp de 30 de ani, până în anul 1990, când din încredințarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a fost numit stareț arhimandritul Niocodim Gheorghiță.
În cele trei decenii şi jumătate, prin osteneala arhimandritului Nicodim Gheorghiţă şi a ctitorilor, îndrumat de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor (în vremea slujirii ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor), s-a ridicat o nouă biserică, o casă monahală, un aşezământ social-filantropic, un altar de vară şi o nouă clopotniţă.
Arhimandritul Nicodim Gheorghiţă s-a remarcat în anii de slujire la Mănăstirea Hadâmbu prin hărnicie jertfelnică şi prin opera social-filantropică. Sute de mii de pelerini au primit de-a lungul celor 35 de ani cazare şi masă, pe lângă binecuvântările revărsate de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. La acestea se adaugă mesele oferite în aşezămintele de ocrotire socială şi sprijinul material acordat numeroaselor parohii şi mănăstiri.
Biserica monument a Mănăstirii Hadâmbu adăposteşte Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Axioniţa. Aceasta a fost pictată după prototip rusesc în 1938 de către părintele Octavian Zmău din Roman, la rugămintea ieromonahului Iov Mazilu, care a fost egumen al Schitului Hadâmbu între anii 1937-1959.
Ferecătura generală a icoanei, făurită din argint de către meşterul argintar Ioan Cotfas din Târgu Neamţ, a fost suflată cu aur în atelierele de la Sofrino din Moscova (Rusia). Coroniţele din aur masiv, aplicate pe îmbrăcămintea icoanei, împodobite cu pietre preţioase, rubine, safire şi smaralde, au fost lucrate de meşteri iscusiţi de la Monetăria Statului.
Cunoscută pentru minunile pe care le-a săvârşit de-a lungul anilor, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este cinstită la Mănăstirea Hadâmbu. Aceasta este scoasă în procesiune în incinta străvechii aşezări monahale la Adormirea Maicii Domnului, la Naşterea Maicii Domnului şi la Înălţarea Sfintei Cruci. În mai multe parohii şi mănăstiri din ţara noastră icoana Maicii Domnului a poposit pentru ca oamenii să aibă prilejul să o cinstească pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
