Băi, frățioare, deci fii atent, să-ți zic o șmecherie de la nivel înalt, cu domnu’ Gică Naționalu’ Simionu’, conducător de popor și distribuitor oficial de iluzii cu acoperiș! Deci cum stătea el, bă, pe o băncuță de lemn, în vânt de Dâmbovița, cu steagu’ dac în brațe și cu fața aia de băiat necăjit da’ hotărât, a zis:
„Oameni buni, case la 35.000 de coco, beton frate, nu glumă! Eu vă fac, bă, să aveți un viitor, că statul nu vă dă nimic, dar eu… EU sunt cu voi!” Și lumea: Aoleu, ce băiat de treabă! Dar stai așa, că vine plot-twistul de telenovelă de Rahova:
Poc! într-o zi, ditamai liderul mișcării tradițional-nervos-naționale, face pe neașteptate pirueta:
„Băi, da’ voi chiar ați crezut, bă, că vă dau case? Era marketing, mă, promovare de imagine, ce naiba! N-am zis că le și fac!”
Și-acum noi, fraierii de rând, stăm și ne uităm ca mimozele pe șantierul imaginar, întrebandu-ne:
Unde-s casele, mă, Gicule? Că și Făt-Frumos a avut măcar o colibă în poveste. El, senin, cu gura plină de naționalism și aer de gogoși electorale, se scuză:
„Ce să fac, bă, de unde să le dau? Sunt om, nu bancă, nu guvern! Măi băieți, hai să nu ne inflamăm acuma…” Și uite-așa, în timp ce el urcă în jeep pe fonduri de „simțire românească”, noi rămânem cu visele noastre de 35.000 de euro — în rate la speranță și avans la fraierime.
Încheiem cu o lozincă de pe panoul imaginar de la șantierul lui Simion:
„Aici se construiește viitorul… în Photoshop.”
