Cândva aflată într-o ascensiune fulminantă, cu o amplă vizibilitate pe toate canalele media, Cosette Chichirău a dispărut de pe radarele atenției publice, coborând într-o zonă marginală a politicii și transformându-se într-un soi de chibiț care mai comentează pe ici, pe colo ce se întâmplă pe scena mare a jocurilor de putere.
Aleasă deputat din partea USR în decembrie 2016, Cosette s-a acomodat rapid în Parlamentul României, dar și în platourile emisiunilor de televiziune. Din primele intervenții a reieșit limpede misiunea pe care trebuia să o îndeplinească în spațiul public: scandal, provocări, zgomot. Raportându-se mereu la studiile și joburile din SUA, folosindu-le ca pe o calificare profesională menită să impresioneze audiența, Cosette a descoperit că gura mare este o armă politică eficientă, uneori. Din păcate, decibelii vocali s-au îmbinat de minune cu manifestările de mahala, definind în scurt timp un profil dezagreabil al tinerei speranțe venite din patria democrației.
Așa cum spuneam, la scurt timp după intrarea în Parlament, Cosette a devenit mai mult un agent provocator decât un reprezentant al Iașului, activitatea legislativă fiind anonimă. Au rămas antologice live-urile făcute de aceasta pe telefon, de la ședințele din Cameră sau de la protestele inițiate de USR pe holurile Parlamentului, model preluat acum pe scară largă de alți clovni ai politicii, George Simion și Diana Șoșoacă. Unde era rost de scandal, o întâlneai și pe Cosette Chichirău, cu telefonul în mână și comentând pe marginea subiectului.
Toată această orchestră de zgomote a avut darul de a-i conferi parlamentarei de Iași o aură de personaj războinic, mereu în luptă cu flagelul corupției. Cosette a devenit foarte populară, o Ioana d’Arc a tinerilor frumoși și liberi, exponenta unei mentalități conform căreia agresivitatea și persuasivitatea în repetarea obsesivă a unor slogane gen „Fără penali în funcții publice” ar fi constituit cheia salvării României.
Pe de altă parte, deși școlită în business pe tărâm american, ieșeanca n-a impresionat niciodată prin cunoștințele sale de economie. Ba mai mult, a stârnit rumoare și ilaritate cu un comentariu halucinant făcut într-o conferință de presă din 30 august 2020 la o întrebare legată de necesitatea unei autostrăzi a Iașului.
„Nu depinde nimic de autostradă așa de tare. Haideți să discutăm ceva: toată producția mondială s-a mutat în China. Mă scuzați, dar China este foarte departe și nu este autostradă spre China. Are autostrăzi în China, așa, dar noi și Germania și SUA primesc produsele din China pe autostradă?”
Cu toate acestea, Cosette a reușit să urce foarte sus în preferințele electoratului.
A fost de două ori aleasă în Parlamentul României (2016 – 2020, 2020 – 2024) și a ieșit pe locul doi la alegerile pentru funcția de primar al Iașului, în 2020, cu 30,3% din voturi.
Un vârf de carieră urmat nu după foarte mult timp de o erodare tot mai accentuată a profilului său politic.
Certându-se cu toată lumea, în septembrie 2023 își dă demisia din USR, pentru ca în octombrie același an să intre în obscurul partid România ECO, transformat apoi în „CURAJ pentru România”.
Beneficiind din inerție de o oarecare notorietate, deși tot mai absentă din spațiul public, Cosette reușește totuși un scor bun la alegerile pentru funcția de primar din iunie 2024, de 14,85%.
Conștientă de inexistența șanselor ca partidul său să intre în Parlament, Cosette Chichirău renunță să mai candideze pentru legislativul României, rămânând doar consilier local al municipiului Iași.
Este singurul om politic din Iași care acceptă să coboare la o demnitate mult inferioară celei de parlamentar. E ca și cum un jucător din Superligă se retrage în liga a treia, schimbând câteva pase verbale și făcând un dribling de atmosferă la o ședință lunară.
Acum o putem vedea cum lipește prin Iași afișe electorale pentru candidatura lui Nicușor Dan, vechiul ei prieten din USR.
Mai discută cu un stol de gospodine odihindu-se pe o bancă în parc, mai împarte câte un pliant trecătorilor indiferenți.
Spectaculoasa Cosette Chichirău, cea care făcea iureș în studiourile televiziunilor centrale și în plenul ședințelor din Parlament, a revenit acolo de unde a plecat, în anonimatul rezervat personajelor politice fără substanță, fără empatie, fără un sentiment al datoriei față de cei care, amețiți de o volubilitate seacă, au crezut în ea.
