.
.
.
.
.
.
Adevarul e in vin. Dar vinul este adevarat ? Exact cate marci de vinuri sunt pe piata tot atatea controverse exista printre cumparatori. Intrebarea-cheie pe care ti-o pui cand alegi un soi din rafturile lungi ale supermarket-urilor este daca eticheta nu te minte, daca bautura este chiar cea cu numele scris pe fata sticlei. «Vinul falsificat nu mai este un fenomen real in Romania. Exista cel mult cazuri izolate », da asigurari Catalin Paduraru, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai acestei industrii din Romania. « Da, exista vinuri ratate, ani slabi, sunt soiuri produse in conditii scazute de calitate, dar tot ce bem ca vin este facut din struguri si se cheama vin », intareste el.
Primul mit, vinul din pastile
Cel mai mare mit printre romani este « vinul din pastile ». Este si primul mit demolat de Catalin Paduraru : « E o prostie, e o teorie impotriva naturii. Invatam la chimie ca exista osmoza inversa, cand din lichid faci solid, dar daca incercam sa evaporam apa din vin, primul care dispare este alcoolul pentru ca fierbe la o temperatura mai mica. Intr-o pastila n-ar ramane decat tanin, reziduuri, dar nu si alcool. E o inventie vinul facut din pastile ».
Totul pleaca de la bauturile falsificate. Gasesti in Voluntari plicuri cu prafuri chinezesti pe care la amesteci cu apa si rezulta o bautura cu aroma si gust care seamana cu vinul. « Dar asta nu are legatura cu industria viticola, nu mai pacalesti pe nimeni cu asa ceva, totul e la nivel de legenda. Niciun retailer din Romania n-o sa distribuie asa ceva », explica oenologul. Ati auzit de multe ori povestile : un individ misterios golea butoaie imense printr-un furtun care condensa bautura in niste capsule solide sau la nu stiu ce combinat viticol se desarta in rezervoare saci cu premixuri, deasupra se punea apa si totul incepea sa bolboroseasca precum pastilele efervescente pe care le luam cand eram mici. « Uitati de asta, sunt inventii », spune Catalin Paduraru.
Al doilea mit, vin cu gust de chimicale
Acesta e nivelul derizoriu al industriei vinurilor. Sunt dilemele ce planeaza asupra bauturilor asezate pe raftul cel mai de jos in supermarket-uri, la nivelul piciorului, acolo unde gasesti PET-urile, damigenele de 3 sau 5 litri ori butelcutele de doi litri. « Daca scrie vin pe el, e vin », lamureste definitiv problema oenologul.
E vinul de masa, aspru, care zgarie gatul si care lasa pe cerul gurii un puternic damf etilic. Se spune ca a doua zi capul ti se face tandari, ca la vin de acesta faci ciroza pana in 40 de ani si ca iti omoara nervul optic si orbesti. « E si aici o prejudecata. Conteaza si calitatea bauturii, dar capul te poate durea si dupa cea mai scumpa bautura din lume. Totul e cat de mult bei, e o formula simpla », spune Catalin Paduraru. Sunt aceste PET-uri facute din chimicale ? Nu, spune expertul. E vin facut din strugurii cei mai ieftini, cumparati la liber, de la zeci de mici producatori, sunt strugurii oxidati, culesi brutal si transportati in saci de polietilena. « La aceasta categorie, conteaza cantitatea, de aceea stoarcerea este violenta, teascurile storc pana la ultima picatura si rezulta taninuri verzi si un must puternic care sa produca un volum cat mai mare de vin », explica specialistul. Bautura are origine incerta, e luat de peste tot si amestecat, dar e tot vin din struguri, nu din chimicale. Pe el scrie « vin de masa » si nu are rost sa faci nazuri.
Natural, dar totusi de ce-i asa de prost ?, e o replica amuzanta in acest caz. « Pentru ca siropul de must nu e rafinat. Dupa ce fierbe, producatorii fac diferite corectii, sa adauga must concentrat, mai pune un alt soi ca sa-i schimbe culoarea, ii corecteaza aciditatea, mai adauga sulf, e calibrat prin metode invazive », este raspunsul lui Catalin Paduraru. Dar tot nu are voie sa-i puna chimicale, iar expertul, care participa inclusiv la controalele de calitate, sustine ca acest risc este cu totul izolat.
Mitul zaharului
Multi am auzit de multe ori : toamna, un mare producator deserta mustul rezultat din stoarcere in niste bazine dupa care muncitorii veneau pe margini, taiau zeci de saci cu zahar si ii desertau peste alcool. E mitul folosirii zaharului pe scara larga, pentru a-i da grade in plus vinului si pentru a-i masca defectele, dandu-i un gust standard. « Da, asta s-a intamplat in Romania, s-a procedat asa la nivel industrial dar nu mai este de actualitate. Era valabil in anii ’90 si poate pana in urma cu 5-6 ani, dar acum e doar un mit », afirma Catalin Paduraru, explicand ca, odata cu intrarea in Uniunea Europeana, in 2007, si cu aparitia Legii vinului, in concordanta cu standardele comunitare, controalele si certificarile de calitate sunt mult mai serioase. « In primul rand zaharul s-a scumpit foarte mult si nu mai renteaza sa-l pui in vin. E mai scump sa-l falsifici decat sa-l faci natural », mai ofera el un argument.
Mitul etichetelor mincinoase
Dar cea mai plauzibila suspiciune legata de vinuri este comercializarea unei cantitati mult mai mari decat cea care poate rezulta din via pe care un mare producator o detine. Legenda circula de multi ani si atinge mai ales onoarea ”marilor case », a asa-zisilor producatori industriali, cu un istoric foarte bogat si care exploateaza peste 1.000 ha, ajungand chiar pana la 3.000 ha, cum e cazul Casei Murfatlar. Mitul e simplu : ca sa castige mai mult, o mare podgorie ia vin de pe piata interna sau externa, il eticheteaza ca fiind productie proprie si il scoate la vanzare. Adica din via sa nu pot iesi anual mai mult de 100.000 de sticle de Sauvignon Blanc, sa spunem, dar in comert gasesti intr-un an 300.000 de sticle vandute.
« Nici acest lucru nu mai este valabil », ne mai descurajeaza o data Catalin Paduraru si explica de ce : « Exista sindicatul vinului din care fac parte toti producatorii din Romania. Este cea mai buna forma de control si asa functioneaza si in Uniunea Europeana, pentru ca toti se urmaresc intre ei, totul trebuie pus la dispozitia acestui organism care reprezinta de fapt toata concurenta de pe piata ». Din comisiile de control fac parte oenologi ai tuturor caselor de vinuri. Cum se procedeaza : se merge la o podgorie, se calculeaza cate sticle dintr-un anumit soi pot iesi de pe 20 ha de vie si se elibereaza un numar de « buline », asemanatoare timbrelor de pe pachetele de tigari, care nu pot fi falsificate si care se lipesc pe fiecare recipient comercializat.
Mitul apei in vin : exista excedent pe piata, deci n-ai ce sa falsifici
« Da, pana in 2007 a existat fenomenul umflarii productiei cu vin adus din afara podgoriei, dar acum este aproape imposibil sa faci asta. Mai exista cazuri, dar sunt izolate, nu e o practica pe scara larga. Tot ce inseamna vin etichetat DOC (Denumire de Origine Controlata, care arata ca a fost produs chiar in « podgoria-mama » - n.r.), chiar este original », da asigurari expertul Catalin Paduraru. Si a dat exmplul unui scandal mare din Italia, din urma cu cativa ani, cand Banfi, un gigant al vinurilor, din celebra zona Montalcino, a fost prins cu 600.000 de sticle aduse din alt areal. « Se mai intampla peste tot in lume, dar sunt exceptii », pune punct Catalin Paduraru.
Dincolo de mituri, raman certe diferentele de calitate intre un vin si altul, chiar si in randul celor din acelasi segment, medium, cu pretul pana in 25-30 de lei pe sticla. „Unii evita un soi al unui producator pentru ca in urma cu 5 ani s-a intamplat sa nu-i placa si n-a mai incercat. La vinuri conteaza enorm prima impresie, de aceea compromisurile de productie pot aduce pierderi de imagine foarte greu de recuperat, iar marile case au invatat lectia si investesc tot mai mult in calitate. Vinurile romanesti au un potential foarte mare pe termen lung, iar presiunea a venit chiar din interiorul industriei, e cea mai buna dovada ca o piata libera se regleaza singura”, afirma expertul Catalin Paduraru.
Si terminam cu demolarea ultimului mit: nu se pune apa in vin. De fapt, sugestia este ca vinul falsificat este tot mai rar. Ultimul argument este suprem: productia interna de vinuri depaseste cu cateva procente consumul, existand astfel un mic excedent. Cum inca nu putem exporta, pentru ca nu avem inca o imagine consolidata in exterior, tot ce se produce se consuma aici. Si tot mai ramane ceva pe langa. „Cat timp din vie iese mai mult vin decat se vinde, ce sens are sa mai faci eforturi sa-l si falsifici?”, concluzioneaza expertul Catalin Paduraru.
Catalin Paduraru, respira, preda, arbitreaza vinuri. Si mai ales stie sa-l bea
Catalin Paduraru este “omul-vin”. Tot ceea ce face de dimineata pana seara este legat 100% de aceasta industrie. Catalin Paduraru a creat prima retea de wine-baruri din Romania, Vinexpert, reusind un exit de succes. A educat publicul, ridicand standardul obiceiurilor de consum. Este profesor in vin, preda la universitate despre tot ce inseamna universul viticol, este degustator profesionist, arbitru la concursuri internationale si are o emisiune saptamanala pe TVR 2 despre vinurile romanesti. Dar mai ales face parte din comisiile de control ale ONIV, asociatia profesionala a producatorilor de vin din Romania, calitate in care gusta, analizeaza si certifica autenticitatea productiilor de pe piata interna.
Pentru Catalin Paduraru nu exista secrete in acest domeniu. Incheie fiecare zi band un pahar de vin. E ultimul argument ca se pricepe.
Studiu de caz : Cotnari
Cum se fac diferentele intre un vin bun si un vin slab
Isi spun « regii vinului », au un respect de sine foarte bine monetizat si totusi cei care fac vinurile Cotnari nu se mai bucura de aceeasi incredere printre clientii pretentiosi ca in urma cu 10-20 de ani. Aceasta sinusoida a imaginii pozitive e prezenta in istoria tuturor caselor industriale din Romania, sunt cicluri de crestere si descrestere a increderii. In cazul Cotnari, exista prejudecata in acest moment ca vinul nu mai are aceeasi savoare, aceeasi garantie a puritatii si calitatii de fabricatie.
Explicatiile tin de cauze obiective dar si de anumite decizii de marketing. Catalin Paduraru explica : « Cotnari a decis in urma cu 5-6 ani sa iasa din nisa super-premium si sa patrunda mai serios in segmentul mass-market. Asta inseamna ca au ales in primul rand o crestere a productiei, ca sa vanda mai mult, si asta implica utilizarea tuturor strugurilor de pe rod si o selectie mai putin riguroasa ». Un vin scump este obtinut din aceeasi struguri ca si unul mai ieftin, dar conteaza cati ciorchini lasi sa creasca pe acelasi butuc. Cu cat vor fi mai putini, cu atat calitatea vinului va fi mai mare, chiar daca volumul total va fi mai mic.
« Cotnari trece si printr-o tranzitie, au avut suprafete mari de vie impadurita si acest lucru se simte si in calitate. Au facut replantari, au investit milioane de euro in linii tehnologice de ultima ora si in utilaje moderne. Cred ca peste 5 ani Cotnari vor fi foarte puternici, desi si acum vand foarte bine datorita marketingului intens », mai spune expertul consultat de EVZ.
Un alt element cu care romanii nu s-au obisnuit tine tot de un anumit obicei de consum. Mare parte din vinul romanesc era exigenat, produs in spatii deschise, ceea ce ii dadea o culoare mai intensa si o anumita patina a gustului. In ultimii ani toti au investit in cuve moderne, ermetice si reglate eletronic. In toata lumea se bea vinul neoxigenat si acest lucru a inceput sa se intample si in Romania. Culorile sunt mai palide, mirosul e mai fin iar gustul este mai vioi, ca la o bautura « light ». « Oamenii erau obisnuiti ca vinul de Cotnari sa fie galben-brun si sa miroasa de la un metru. Acum e altfel si trebuie sa ne imbunatatim gusturile », a explicat Catalin Paduraru.
Aveti incredere in noul premier?
