Prezentat in avanpremiera in vara anului trecut, in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, ca o conferinta in versuri, volumul „Femeile din secolul trecut“ a cunoscutului poet Mircea Dinescu reuneste 23 de poeme de dragoste. Acestea au fost scrise in ultimii sase ani, in perioada 2004 - 2010, iar autorul le-a descris ca fiind „usor buruienoase, unele mai parodice, altele mai tragice si mai metafizice, toate in vers clasic“. Lansarea cartii de „poezii noi“ a fost, de fapt, un fel de turneu al autorului, prin toate „orasele mai mari“ din Romania, dupa cum declara chiar Mircea Dinescu care este si una dintre cele mai cunoscute voci ale societatii civile. Prezentarea  cartii a avut loc recent si la Suceava si nu a fost o lansare „a la carte“, poetul urcand singur pe scena si vorbind de bine, dar si de rau despre el, la persoana a treia, neavand nevoie de critici pentru asa ceva. 

 

Pe langa traditionalele recitari de poeme din cartea prezentata si lansata, a tinut si cateva recitaluri, melodii pe versurile sale si a dat sute de autografe pe carti, CD-uri si chiar pe sticle de vin din propria-i podgorie de la Cetate.  Mircea Dinescu a debutat ca poet in 1967, in revista „Luceafarul“ si editorial cu creatia „Invocatie nimanui“ din 1971, volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la „Luceafarul“ intre anii 1976 si 1982 si la „Romania literara“ din 1982 pana la Revolutia din decembrie 1989. Talentul literar remarcat de numerosi critici este incununat cu numeroase premii literare: Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Romane pentru Literatura si altele. Cele mai cunoscute volume de poezie ale lui Mircea Dinescu sunt:  „Proprietarul de poduri“ (1976), „Teroarea bunului simt“ (1980), „Moartea citeste ziarul“ (1990), autorul a publicat si in alte limbi, cum ar fi volumul „Trente deux poèsies de Mircea Dinescu“, in franceza, sau „Szentsègekbol buksra“ in maghiara. Daca pana acum poeziile sale atingeau teme predominant politice si ale vietii sociale, volumul „Femeile din secolul trecut“ este axat pe poezii de dragoste, caci „tema, motiv, supratema - oricum i s-ar spune - iubirea este omniprezenta care, cu sau fara de voie, instaureaza necesitati“ dupa cum afirma Noemi Bomher in „13 pasi spre bucuria lecturii“. „Femeile din secolul trecut“ este cel de-al unsprezecelea volum de poezie al autorului, dar atentie, singurul creat dupa 1990. Cartea face partea din colectia Fundatiei pentru Poezie „Mircea Dinescu“, iar grafica volumului poarta semnatura lui Dan Erceanu si sunt culese din colectia „Erotica Magna“. Cele 23 de poeme din volum nu au o forma fixa, insa contin versuri cu rima „clasica“, imbratisata, imperecheata si incrucisata.

 

Un lucru asemanator cu numeroase volume de poezie publicate in ultimii doi, trei ani, observat din punct de vedere al ortografiei, versurile nu incep cu litera mare, nici macar titlurile si substantivele proprii nu sunt scrise cu majuscule, dar spre deosebire de stilul ultimilor ani, poezia lui Dinescu contine semne de punctuatie. Din perspectiva artei poetice si a figurilor de stil, predomina metaforele, epitetele si metonimiile. Stilul poeziilor este usor de inteles, „fara perdea“, un pic „deocheat“, am putea spune. Cateva titluri care mi-au atras atentia si care au fost recitate la lansarea din Suceava dar si la lansarea de la Iasi ar fi: „isus nu crede in magi“, „lili marlen“, „elodia“, „moscova nu crede in lacrimi“ sau „craciun“. Fiecare poezie are o alta culoare de pagina si i se alatura o creatie grafica, un desen, o pictura, o fotografie sau un colaj. De exemplu, prima poezie din volum, „moscova nu crede in lacrimi“ este precedata de un colaj grafic realizat de Dan Erceanu cu soldati - femei si barbati - si un steag rosu, foarte potrivit cu tema poeziei, dragostea unui soldat roman plecat in Rusia fata de o rusoaica tanara, de liceu. Poezia este scrisa pe o nuanta de galben deschis si prezinta rima imperecheata, in optsprezece versuri distribuite in distihuri, ce contin atat cuvinte anarhice, forme vechi ale verbelor, ca „ma indragostii“, dar si elemente de jargon, ca „nem tudom“ sau „nevermore“. Cea de-a treia poezie din carte este cea care da si titlul volumului, „femeile din secolul trecut“ este prezentata pe un fundal galben inchis si „cuplata“ cu un desen cu un magician si o fotografie multiplicata a unui nud feminin. In acest poem, autorul compara femeile din zilele de azi cu femeile pe care le-a iubit el, cele din „secolul trecut“, care „unele-s duse, altele batrane/si nu tresar la strigatul tau mut./o, de-ar putea din nou sa ma ingane/femeile din secolul trecut“.

 

Una dintre poeziile care au fost puse pe note de Mircea Dinescu este „lili marlen“, are forma asemanatoare cu un rondel si contine trei cvinarii. O poezie frumoasa de dragoste si de moarte, cu un interesant conflict Eros - Thanatos exemplificat prin formularile:  „ramai a mea, numai a mea, oh, lili marlen, oh, lili marlen“ si „poate-n noaptea asta mor cu tine-n gand“. Combinatia de culori de pe pagina duce de asemenea cu gandul la viata/dragoste si moarte, poezia fiind scrisa pe negru, iar in partea dreapta intalnim un triunghi rosu si cateva fotografii, sau, mai bine zis, parti de fotografii, cu Marilyn Monroe si, din nou, soldati. Si deja faimoasa Elodia este prezenta in opera lui Mircea Dinescu, o intreaga poezie ne „vorbeste“ despre ea: „de maine am sa te numesc elodia/si-am sa te ingrop de sapte ori pe zi [...] te-or cauta de fericire beti / ba consultand tarotul, ba ghiocul“. Urmatoarea poezie care mi-a atras in mod deosebit atentia este cea care poarta titlul „isus nu crede in magi - colind“, scrisa pe o nuanta de roz si alaturandu-i-se un colaj de harti cu Bethlehem si magi, poezia are o nuanta trista, depresiva chiar, cu refrenul „mama, mama,/unde-i viata s-o traim?/mama, mama,/unde-i moartea s-o murim?“. Aceasta este, din nou, una dintre poeziile care au fost puse pe note muzicale de catre autor si despre care autorul povesteste cu placere ca a creat-o la volanul masinii personale pe cand trecea prin „localitatea de bastina a lui Marius Tuca“, adica prin Caracal, judetul Olt. Ultima poezie pe care o aduc in atentia cititorilor 7est este cea care poarta titlu de „craciun“, o poezie 100% erotica, cu un soi de metonimie predominanta. O sa redau cateva versuri semnificative: „o sa ma vir pe horn ca sa-ti ling cracii“, „cum pun eu hulpav mana pe popou“ si sunt si altele mai explicite. La fel de explicite sunt si versurile poemului „descantec de magar batran“. Dar tema erotica si motivul dragostei nu sunt singurele intalnite in textele din volumul de „poezii noi“ a lui Mircea Dinescu. Este prezenta de asemenea tema politica, in poezia „tara“, de exemplu, dar si o tema mai putin intalnita in opera altor autori, si anume poezii ce vorbesc despre alti scriitori, ca „cioran“ sau „luceafarul“. „Un poet este o fiinta nefericita a carei inima este sfasiata de suferinte secrete, dar ale carei buze sunt atat de ciudat alcatuite incat atunci cand suspinele si tipetele le scapa, suna ca o muzica frumoasa“ afirma filozoful danez Kierkegaard. Eu consider ca poetul Mircea Dinescu ascunde in spatele operei sale o viata traita intens, o experienta de viata neasemuita si un spirit extraordinar, presarate cu mult talent si o putere de creatie devastatoare. Insa, ce este cu adevarat in spatele creatiei sale numai el stie.