.
In toamna anului 1985, actualul premier al Romaniei, Emil Boc, trecea prin emotiile depunerii juramantului militar. Si nu oriunde, ci la o unitate a Securitatii, serviciul secret al comunistilor, devenit, dupa revolutia din 1989, cea mai hulita structura a sistemului din acele vremuri.
Probabil din dorinta de a tine cat mai ascuns de presa acest episod, Emil Boc a evitat mereu sa spuna unde a efectuat stagiul militar. La finele lui 2006, de exemplu, el declara ca, dupa ce a absolvit liceul si nu a luat examenul la Facultatea de Drept, ar fi fost nevoit sa lucreze un an la CAP pentru a nu fi incorporat in armata: “M-a marcat foarte mult acel moment cand trebuia sa merg in armata. Auzisem ca acolo te prostesti si uiti”.
In fata pericolului iminent, actuala mana dreapta a presedintelui Traian Basescu a ales munca la sapa, lucrand un an la CAP-ul din comuna natala, cot la cot cu familia. “Am mers pe camp, am strans baloti de fan, de paie”, a marturisit Boc. El a explicat ca, in decursul anului in care a fost CAP-ist, a invatat din manualele de istorie si de filosofie, numai ca hazardul a facut ca programa sa se schimbe, iar actualul premier sa constate ca materiile invatate nu aveau legatura cu examenul de la Drept. Cum armata il pandea iar, Boc a ales sa se inscrie la Facultatea de Istorie si Filosofie, alegand specializarea Filosofie, dupa ce a dat cu banul.
Ulterior, Boc a recunoscut ca “intr-adevar am facut un an la CAP, dar dupa aceea am facut si armata noua luni, nu un an si sase luni. A fost placut la CAP, dar am facut si armata”. Si de aceasta data, a omis sa precizeze ca a efectuat armata la Securitate, el depunand juramantul pe 27 octombrie 1985.
Nu era prost, dar avea un defect: vorbea mult
Colegii sai de arme nu l-au uitat insa: “Noi eram TR-istii (n.r. – studentii la facultate care faceau armata doar noua luni. TR = termen redus). Majoritatea eram brasoveni, dar printre noi era si un grup de sase baieti, parca din Cluj. El era ca si acum. Micut, sters, vai de el. Nu era prost deloc, dar avea un defect: vorbea mult de tot. Ne innebunea seara cu povestile, nu aveai nici o sansa sa-l intrerupi. Stia istorie foarte bine. Porecla lui era Bocut. Era haios, asa. Plinut si cu ochelarii aia...”.
Comandantul plutonului era locotenentul Danilov, personaj care a ramas in memoria tuturor din cauza rautatii sale. “De fiecare data cand primeam pachet de-acasa, ce era mai bun oprea Danilov. «Salamul asta e pentru ala micu’» era replica lui favorita atunci cand ne lua din alimente. Stiu ca avea, in acea perioada, un copil mic. Il hranea cu alimentele noastre”, a povestit pentru Libertatea unul dintre colegii de-atunci ai lui Emil Boc, care a revenit apoi la pataniile actualului premier: “Bocut era «criminal» la trageri. Nu nimerea tinta aia deloc. Nici tuburile de la cartuse nu le mai gasea... Adica nu ca nu le gasea, nu le vedea. In schimb, era foarte ascultator cand era vorba de sectoare sau de plantoane. Le executa fara sa comenteze”.
Dimineata, la dus, venea cu chilotii pe el
Dolofan si mic de statura, Boc se ferea de colegi sa apara gol. “Dimineata, la dus, venea cu chilotii pe el. Era foarte pudic. Noi nu aveam treaba, dar el, nu. Chiar si la dusuri cand mergeam, avea grija sa isi aleaga mereu un colt, ca sa fie cat mai ferit de ochii nostri. Aaa.. dar cea mai mare problema a lui era legata de somn. Se trezea greu de tot. Mereu era ultimul care se echipa”, povesteste colegul sau de dormitor. “Toata armata a dormit in patul de jos. L-au lasat baietii pentru ca, fiind mic si dolofan, ii era aproape imposibil sa urce la patul de sus. Bine, el avea o problema si la instructie, la exercitiile la bara. Nu se putea ridica sub nici o forma. Mi-aduc aminte ca a si lesinat in armata. Era intr-una din zile cand eram echipati de razboi. I-a venit rau si a cazut. Nu statea deloc bine cu conditia fizica”.
“Cred ca parintii l-au cocolosit mult cand era copil. Era destul de mofturos cu mancarea, dar un adevarat profesionist la curatatul cartofilor. Era profesor si la curatatul verzei. Si foarte, foarte bun la scris. Scrisorile lui aveau toate peste cinci pagini. Primea destul de des pachete de la parintii lui. Mi-aduc aminte ca-i trimiteau o sunculita, mmm”, a declarat, in exclusivitate pentru Libertatea, unul dintre colegii premierului Romaniei, Emil Boc.
Citeste mai mult pe libertatea.ro
Cuvinte cheie: Boc, armata, securitate, timid, ialomita, premierul Romaniei
Examen sau concurs de dosare?
